Un acoperiș din lemn se construiește în straturi: întâi structura de grinzi și căpriori, apoi, după caz, astereala sau plăcile OSB, folia anticondens, contrașipcile, șipcile și, la final, învelitoarea. Fiecare strat are alte grosimi și alte solicitări, așa că nici șuruburile nu sunt aceleași de la un capăt la altul al șantierului.

Dacă faci lista de materiale strat cu strat, eviți două situații neplăcute: să rămâi fără șuruburi potrivite la jumătatea lucrării sau să folosești ce ai la îndemână, chiar dacă nu e ce trebuie. Mai jos găsești, pentru fiecare etapă, ce diametru, ce lungime și ce tip de cap se folosesc de obicei.

Regulile care se aplică la toate straturile

Înainte de etape, trei reguli simple care țin de orice șurub pentru lemn:

• Diametrul se alege după material: cu cât piesa e mai subțire sau mai aproape de margine, cu atât șurubul trebuie să fie mai subțire, ca să nu crape lemnul.
• Lungimea se alege după piesa de deasupra: pentru piese de până la 50 mm, șurubul are de regulă de 2,5–3 ori grosimea piesei pe care o prinzi. La grinzi contează cât intră filetul în piesa de bază.
• Amprenta să fie Torx (TX): bitul stă drept în cap și nu sare, ceea ce contează când înșurubezi sute de bucăți pe acoperiș.

1. Structura: căpriori, pane și cosoroabe

Aici se pun cele mai solicitate îmbinări și cele mai lungi șuruburi. Pentru grinzi și căpriori se folosesc de obicei diametre de 6–8 mm, iar pentru îmbinările portante grindă pe grindă, 8 mm.

Lungimea trebuie să treacă prin piesa de deasupra și să intre cel puțin 70–80 mm cu filetul în piesa de bază. Un exemplu frecvent: o pană de 10 × 10 cm pe o grindă de aceeași secțiune se prinde cu un șurub de 8 × 180 mm, al cărui filet intră în întregime în grinda de jos. Pentru grinzi de 8 cm grosime, lungimile obișnuite sunt 160–180 mm.

La structură se folosește de regulă capul flanșat, adică lat, care stă pe suprafața lemnului și distribuie forța pe o zonă mai mare. Dacă structura are calcul de rezistență, proiectul indică exact tipul de șurub, iar acesta trebuie să aibă evaluare tehnică europeană (ETA) sau să fie conform EN 14592.

2. Astereala sau plăcile OSB

Nu toate acoperișurile au astereală, dar când există, de obicei e din scândură sau din plăci OSB de 18 mm. Aici regula se inversează: piesele sunt subțiri și se crapă ușor, mai ales la margini.

• Diametru: 3,5–5 mm, niciodată mai mult de 5 mm la OSB.
• Lungime: pentru OSB de 18 mm, 45–50 mm.
• Cap: înecat, ca suprafața să rămână plană pentru folia și straturile de deasupra.
• Distanța față de margine: cel puțin de 2–3 ori diametrul șurubului.

Un șurub de 6 mm pus aproape de marginea unei plăci de OSB aproape sigur o va fisura. E una dintre cele mai frecvente greșeli la acest strat.

3. Contrașipcile, peste folia anticondens

Contrașipcile se bat peste folie, pe direcția căpriorilor, câte una pe fiecare căprior. Ele creează stratul de aer ventilat de sub învelitoare și lasă apa care ajunge pe folie să curgă liber spre streașină.

Contrașipcile au de regulă 2,5–3 cm grosime și se prind în căpriori cu holșuruburi de 5 mm, cu lungimi între 70 și 120 mm. Alegi lungimea după ce se află între contrașipcă și căprior: direct peste folie ajunge un șurub mai scurt, iar dacă dedesubt mai e și astereală sau OSB, ai nevoie de unul mai lung, ca filetul să prindă bine în căprior.

Și aici se folosește capul înecat, ca șipcile să stea drept peste contrașipci. Holșuruburile țin mult mai bine decât cuiele bătute la întâmplare, iar o contrașipcă bine prinsă nu se mișcă sub greutatea zăpezii.

4. Șipcile pentru învelitoare

Șipcile se pun perpendicular pe contrașipci, la distanța cerută de producătorul țiglei sau al tablei. Sunt piese subțiri, așa că diametrul rămâne mic: 3,5–4,5 mm. Lungimea urmează regula de 2,5–3 ori grosimea șipcii, iar capul este tot înecat.

Zincat e suficient sub învelitoare

Toate straturile de mai sus ajung, la final, sub învelitoare, ferite de ploaie. Pentru aceste condiții, cu clasa de coroziune C1–C2, șuruburile din oțel zincat sunt alegerea obișnuită. Zincarea poate fi albă sau galbenă; diferența e de aspect, iar pentru un acoperiș nu contează.

Pregăurire: când e nevoie

La molid, pin și brad, care sunt lemnul obișnuit pentru acoperișuri în România, șuruburile de dulgherie cu vârf autoperforant intră fără pregăurire, chiar și cele de 8 mm. Pregăurirea e recomandată la lemn tare, cum sunt stejarul, fagul sau salcâmul, și aproape de capetele grinzilor, unde riscul de crăpare e mai mare.

Lista, pe scurt

Când faci comanda, împarte lista pe straturi:

• structură: 6–8 mm, de regulă 160–200 mm, cap flanșat;
• astereală sau OSB: 3,5–5 mm, 45–50 mm la OSB de 18 mm, cap înecat;
• contrașipci: 5 mm, 70–120 mm, cap înecat;
• șipci: 3,5–4,5 mm, de 2,5–3 ori grosimea șipcii, cap înecat.

Când compari șuruburi pentru lemn, verifică pe cutie diametrul, lungimea, amprenta TX și standardul. Pentru tabele mai detaliate de diametre și lungimi, găsești explicațiile pas cu pas într-un ghid pentru alegerea șuruburilor de dulgherie.

Un acoperiș bine prins nu se vede. Se simte în anii în care nu trebuie să urci pe el să repari ceva.