Am ajuns la crocosmia după ce am văzut într-o curte niște flori portocalii care arătau ca niște mici artificii, apărute fix când restul grădinii începea să obosească. Nici nu știam cum se numește planta atunci. În vara următoare mi-am cumpărat propriii bulbi de Crocosmia și am descoperit ce presupune, de fapt, de la plantare până la întreținerea de zi cu zi.
Prima dată când am zis că vreau Crocosmia în grădină
Eu am făcut cunoștință cu Crocosmia crocosmiiflora într-o grădină de la țară, la marginea unui gard de sârmă. Proprietara mi-a zis simplu: „floarea colibri”. Tulpini subțiri, de vreo 70-80 cm, frunze ca niște săbii și șiraguri de clopoței portocalii, care se deschideau pe rând.
M-a cucerit faptul că înflorea târziu, din iulie până aproape de septembrie, când lalelele, narcisele și chiar trandafirii își cam terminaseră spectacolul. Mi-am dat seama că îmi lipsește ceva de genul ăsta în stratul de flori: ceva care să țină grădina vie la final de vară, fără prea multă bătaie de cap.
Alt detaliu care m-a convins a fost cum arată frunzișul. Chiar și fără flori, frunzele lungi și verzi dau volum unui colț de grădină. Eu voiam să maschez o bordură cam inestetică de beton, lipită de alee, și crocosmia părea exact ce trebuia: nici prea înaltă, nici pipernicită.
Abia acasă am citit că planta asta vine din niște cormi, adică niște bulbi mai turtiti, asemănători cu cei de gladiolă. Și că îi place soarele, dar nu neapărat toată ziua, și un sol care se zvântă repede, nu noroi permanent.
Cum am ales locul și ce am pregătit înainte
Primul pas a fost să nu mă arunc cu bulgării direct unde mi s-a părut mie că ar da bine. Am stat cu ochii pe curte câteva zile, să văd unde bate soarele mai mult dimineața și unde se usucă mai repede pământul după ploaie.
M-am oprit la o fâșie de vreo 3 metri, lângă alee, orientată spre est. Acolo aveam soare bun până pe la prânz, apoi lumină filtrată de un pom tânăr. Pentru crocosmia, am învățat rapid, e foarte important să aibă soare cel puțin jumătate de zi, altfel frunzele arată bine, dar florile sunt puține sau deloc.
Solul meu era destul de greu, argilos, așa că l-am ajutat puțin. Am săpat la o adâncime de aproximativ 25-30 cm, am scos bolovanii mari și am amestecat pământul cu compost bine descompus și un sac de nisip de râu, ca să dreneze mai bine. Crocosmia nu e pretențioasă la fertilitate, dar nu îi place deloc să stea cu picioarele în băltoacă.
La cumpărat, am ales cormi cât o nucă mică, tari la atingere, fără zone moi sau cu mucegai. Cei foarte piperniciți i-am lăsat în raft, pentru că de obicei înfloresc mai târziu sau deloc în primul an.
Mi-am pregătit în ziua plantării:
- cormii de crocosmia
- o cazma și o sapă mică
- compost sau mraniță bine descompusă
- un furtun sau o stropitoare pentru udat
- etichete, ca să știu unde am plantat ce
La noi, perioada bună pentru plantare este, de regulă, din aprilie până în prima jumătate a lunii mai, când pământul s-a încălzit un pic și nu mai e risc de îngheț serios la nivelul solului.
Plantarea propriu-zisă și cum a arătat primul sezon
Pe hârtie, plantatul pare floare la ureche. În practică, sunt câteva detalii mici care fac diferența. Eu am procedat așa:
- Am întins un strat subțire de compost pe zona aleasă și l-am amestecat ușor cu pământul de la suprafață.
- Am marcat un fel de șanț continuu, pentru că voiam un rând compact, nu tufele împrăștiate.
- Am săpat la circa 8-10 cm adâncime și am așezat cormii cu partea ascuțită în sus.
- I-am distanțat cam la 10-12 cm unul de altul, ca să se poată îndesi frumos în câțiva ani, fără să se sufoce.
- Am acoperit cu pământ, am tasat ușor cu palma și am udat bine, dar fără să transform totul în nămol.
- La final, am pus un strat subțire de mulci din frunze tocate și iarbă uscată, ca să păstrez umezeala.
Un lucru pe care l-am învățat din prima: nu săpa prea adânc cormii. Dacă treci mult de 10 cm, mai ales pe sol greu, se chinuie să iasă și întârzie tare. La mine, primele frunzulițe au apărut cam după 3 săptămâni, niște lame verzi subțiri, fragile, pe care ți-e frică să nu le rupi cu furtunul.
În primul sezon i-am udat moderat, cam o dată la 3-4 zile, când vedeam că stratul de sus e uscat la atingere. În perioadele cu ploi mai dese, i-am lăsat în pace. Crocosmia suportă destul de bine seceta de scurtă durată, dar nu îi place deloc umezeala excesivă. Nu suporta băltirea apei, mai ales imediat după plantare, când cormii sunt încă goi, fără multe rădăcini.
La îngrășăminte am fost foarte cumpătat. O dată la începutul lui iunie am întins puțin compost în jurul plantelor și am încorporat foarte lejer, fără să deranjez cormii. Îngrășămintele chimice bogate în azot pot da frunze foarte multe și flori puține, așa că nu m-am complicat.
În primul an, recunosc, spectacolul de flori nu a fost ca în grădina care m-a inspirat, dar tot m-am bucurat de câteva tije portocalii spre sfârșit de iulie. Din al doilea an, când cormii s-au înmulțit și s-au mai „copt”, tufele au început să arate cu adevărat bine.
Greșeli pe care le-am făcut cu crocosmia și ce fac acum diferit
Prima mea gafă a fost că m-am avântat și am mutat câțiva cormi și într-un colț mai umbros, la bloc, la baza unui perete nordic. Frunzele au arătat acceptabil, dar la flori aproape nimic. Am învățat pe pielea mea că, în lipsa soarelui direct, crocosmia nu „muncește” să dea spicele alea de flori care ne plac.
A doua greșeală: udările prea dese. Într-o vară foarte călduroasă m-am panicat că se usucă tot și am început să ud aproape zilnic. Rezultatul a apărut la toamnă, când am vrut să scot câțiva cormi ca să-i mut: o parte erau moi, putreziți. Acum prefer să las stratul să se usuce bine între două udări, mai ales dacă am mulci la suprafață.
Capitolul iernat m-a prins și el descoperit. Într-o iarnă cu ger serios și zăpadă puțină, am pierdut aproape un sfert din tufă, pentru că nu am pus niciun fel de protecție. De atunci, la final de toamnă, tai tulpinile uscate la nivelul solului și pun deasupra un strat mai generos de frunze uscate sau paie.
În zonele mai reci sau în curți expuse, mulți grădinari preferă să scoată cormii toamna, exact ca la gladiole. Se scutură ușor de pământ, se lasă câteva zile la zvântat la umbră și se păstrează peste iarnă într-un loc răcoros și uscat, în lădițe cu turbă sau rumeguș. Asta fac și eu la rândurile din față, de care chiar îmi pasă să le am intacte la anul.
O altă lecție: nu tăia frunzele verzi imediat după ce s-au trecut florile. Planta mai are nevoie de ele ca să strângă energie în cormi pentru sezonul următor. Nu te grăbi să scoți frunzele verzi, lasă-le să se îngălbenească natural, abia apoi le tai de la bază.
La câțiva ani, tufele se îndesesc atât de tare încât încep să înflorească mai slab. Atunci intră în scenă săpata mai serioasă: scot cormii, îi despart în grupuri mai mici și replantez o parte, restul îi dau mai departe. E modul cel mai simplu de înmulțire, practic, gratuit.
Întrebări frecvente
Rezistă crocosmia în grădină peste iarnă?
În multe zone din România, crocosmia poate ierna în pământ dacă are sol bine drenat și un strat de protecție din frunze sau paie. În zonele cu ierni foarte reci sau fără zăpadă, e mai sigur să scoți cormii toamna.
Când înflorește și cât țin florile la crocosmia?
De regulă, începe să înflorească din iulie și poate ține până spre septembrie, în valuri. Fiecare tijă are mai mulți boboci care se deschid pe rând, așa că planta arată bine câteva săptămâni bune dacă este udată moderat.
Pot să cresc crocosmia și în ghiveci, pe balcon?
Da, merge în ghiveci adânc, cu drenaj bun, pământ afânat și expunere la soare câteva ore pe zi. Trebuie udată mai des decât în grădină, de obicei, cormii se scot toamna și se păstrează la adăpost peste iarnă.
Ce mi-a plăcut cel mai mult la planta asta e că, odată ce i-ai găsit locul potrivit, își vede singură de treabă ani la rând. Puțină grijă la soare, apă și iernat, și crocosmia ajunge să fie genul de floare care îți colorează automat verile, fără să te țină cu ziua în patru în grădină.
Recomandările de mai sus despre Crocosmia au caracter general și țin cont de clima obișnuită din România. Fiecare grădină are particularități de sol și microclimat, iar pentru probleme de boli sau dăunători este bine să ceri sfatul unui horticultor sau al unui specialist de la fitofarmacie.
