Mi-am dat seama că pierd spațiu serios abia când am început să scot oalele din colț și nu se mai terminau. Colțurile unei bucătării mici pot fi ori groapa de gunoi a vaselor uitate, ori locul care te scapă de aglomerație. Îți povestesc cum le-am folosit eu ca să câștig depozitare accesibilă, nu doar rafturi pline.

Ce am făcut prima dată cu colțurile din bucătăria mea mică

Prima mea bucătărie avea vreo 6 metri pătrați, tipică de bloc: un L strâns, frigiderul într-un capăt și un colț jos care a devenit rapid „colț cimitir”. Acolo ajungeau oalele mari, tăvile, aparatele pe care le foloseam o dată pe an.

Teoretic aveam spațiu de depozitare cât pentru o casă întreagă. Practic, ca să ajung la o oală, trebuia să scot genunchii la înaintare, să mă învârt cu lanterna și să trag după mine jumătate de bucătărie. Nici vorbă de depozitare accesibilă.

La dulapul suspendat din colț era și mai amuzant. Raftul de sus era atât de sus și atât de adânc, încât trebuia să mă urc pe scaun și tot nu vedeam ce e în spate. Acolo se pierdeau borcane cu condimente, capace fără oale și tot ce nu aveam timp să pun la loc cum trebuie.

Mult timp am crezut că așa e la toată lumea și că nu ai ce să faci cu colțurile dintr-o bucătărie mică. Abia când am schimbat apartamentul și am avut șansa unei bucătării noi, am zis că nu mai repet povestea.

Cum am ajuns să folosesc colțurile unei bucătării mici în favoarea mea

Când am proiectat a doua bucătărie, mi-am pus pe hârtie ce folosesc în fiecare zi și unde mi-ar fi natural să întind mâna. Mi-am dat seama că nu am nevoie doar de mai mult spațiu, ci de depozitare accesibilă: lucrurile pe care le foloseam zilnic să fie la îndemână, fără acrobații.

Colțurile unei bucătării mici pot fi prietenul tău dacă le gândești în funcție de cum te miști: cât de des gătești, pe ce mână ții lingura, unde e chiuveta. La mine, chiuveta e aproape de colț, așa că am decis că acolo vor sta oalele, tigăile și tăvile, nu borcanele uitate.

M-am uitat și la ce există pe piață. Nu intru în mărci, dar în mare, pentru colțul de jos ai câteva tipuri de mecanisme care chiar schimbă jocul:

  • polițe rotative, tip carusel, care se învârt și scot totul în față
  • polițe care se balansează și ies din dulap când deschizi ușa
  • sertare de colț, care se deschid în diagonală
  • rafturi glisante simple, montate pe polițele deja existente
  • coșuri metalice prinse pe ușa dulapului de colț

Colțul de jos: unde dispar oalele

Eu am ales un mecanism cu polițe care ies complet din corp când deschid ușa. A fost mai scump decât un corp de colț simplu, dar acum văd tot ce e pe rafturi, până în spate. Oalele mari sunt pe primul raft, tăvile pe al doilea, nimic nu mai rămâne în „zona moartă”.

Dacă nu vrei să schimbi tot corpul de mobilier, poți monta rafturi glisante sau coșuri metalice pe polița existentă. Nu arată spectaculos, dar faptul că tragi de un coș și vezi tot ce e în spate schimbă complet modul în care folosești dulapul.

Costurile sunt foarte diferite, în funcție de mecanism și de magazin. În general, un corp de colț nou cu mecanism integrat urcă destul de mult ca preț, în timp ce un set de coșuri sau rafturi glisante poate fi de câteva ori mai ieftin. Pentru montajul mecanismelor complexe eu am chemat mobilistul, nu e genul de lucru la care să experimentez cu șurubelnița.

Colțul de sus: între obiecte rare și lucruri zilnice

La dulapul suspendat, am renunțat la ideea de colț perfect închis și am făcut un corp cu uși pe ambele laturi, dar fără colț adânc până nu se mai vede nimic. Interiorul e împărțit în rafturi nu foarte adânci, astfel încât să nu mai ajungă nimic pierdut în spate.

În partea exterioară a colțului am pus un raft deschis în L, unde țin cănile și ceștile de cafea, plus borcanele cu zahăr, cafea, ceai. Sunt ușoare, le folosesc zilnic și nu am emoții că pot cădea sau că mă lovesc de ele.

Foarte util mi s-a părut și un mic truc: sub dulapul de colț am prins o bară metalică, pe care atârn polonice, spatule, un mic cestișor cu lingurițe. Practic, am folosit și colțul de pe perete, nu doar interiorul dulapului.

Unde m-am înșelat când am planificat depozitarea accesibilă

Greșeala mea mare a fost că m-am entuziasmat de mecanismul de colț și am ignorat un lucru simplu: ce pun efectiv acolo. Prima variantă a fost să bag în colț farfurii, pentru că erau frumoase și „mergeau toate la un loc”. Pe hârtie arăta bine, în practică mutam polițele de două ori pe zi.

Colțul acela, oricât de bine organizat ar fi, nu e la fel de comod de folosit ca un sertar drept în fața ta. Eu am învățat să țin acolo lucruri voluminoase, dar care nu se plimbă toată ziua: oale, tăvi, caserole mari. Farfuriile și cănile au rămas în zona de mișcare minimă, la înălțimea ochilor.

A doua greșeală a fost la partea de sus: am făcut inițial rafturile prea adânci și prea dese. Rezultatul? Nu mai vedeam ce e în spate, mă loveam cu capul de marginea raftului când încercam să iau ceva și ajungeam să înghesui din nou totul.

Când am refăcut interiorul, am ținut cont de câteva întrebări banale, dar foarte utile. Le las aici, poate te ajută dacă ești în faza de proiectare sau de reorganizare:

  • Ce folosesc zilnic și vreau să fie la o singură întindere de mână?
  • Ajung confortabil în colț, fără să mă cocoșez sau să mă urc pe scaun?
  • Se lovește ușa de altă ușă, de frigider sau de perete când o deschid?
  • Cât de grele sunt lucrurile pe care le pun în colțurile de sus?
  • Pot să văd tot dintr-o privire, sau rămâne ceva ascuns complet în spate?

Și încă o mică gafă de-ale mele: am pus o priză chiar în colț, sub dulapul suspendat, gândindu-mă că o să fie utilă pentru blender și prăjitor. De fapt, cablurile atârnau fix prin zona de lucru și mă încurcau. Acum aș muta orice priză puțin mai lateral, nu exact în unghi.

Ce aș face azi, cap-coadă, într-o bucătărie mică

Dacă ar fi să o iau de la zero, m-aș uita mai întâi nu la mobilier, ci la rutina din bucătărie. Aș nota două zile tot ce folosesc: câte oale, câte tăvi, ce electrocasnice mici. Asta mi-a schimbat perspectiva mai mult decât toate pozele de pe internet.

Apoi aș stabili bugetul pentru colțuri. Un corp de colț nou cu mecanism integrat poate costa, orientativ, cât două corpuri simple puse unul lângă altul. Rafturile glisante, coșurile și organizatoarele sunt mai prietenoase cu bugetul, dar cer puțină atenție la montaj.

La mobilier nou, eu aș cere clar mobilistului:

– un corp de colț jos cu mecanism care să scoată conținutul în față, nu doar o ușă în unghi și un gol înăuntru
– un corp suspendat în colț cu interior nu foarte adânc și cu rafturi reglabile
– un colț de perete folosit pentru o bară sau un mic raft deschis, nu lăsat liber „că nu încape nimic acolo”

Dacă bucătăria este deja mobilată și nu vrei să o schimbi, tot poți să îmblânzești colțurile unei bucătării mici. Eu am făcut așa în bucătăria părinților:

Am montat în dulapul de jos două rafturi glisante simple, care se trag ca un sertar. Nu ajung până în colț, dar reduc mult îngenunchiatul. Pe ușa dulapului de colț am prins coșuri metalice pentru capace și tăvi subțiri.

În dulapul de sus, am pus organizatoare din sârmă care creează niveluri suplimentare, astfel încât să nu mai stau cu o piramidă de farfurii și boluri. În colțul exterior, am montat un raft mic până aproape de tavan, unde stau platourile și cănile de musafiri.

Majoritatea acestor accesorii se prind cu șuruburi simple sau chiar cu sistem de agățare, te poți descurca ușor dacă ești cât de cât împrietenit cu bormașina. La corpuri grele, mecanisme complicate sau ajustări de uși, eu tot la un tâmplar sau montator de mobilă aș apela, mai ales într-un spațiu mic unde fiecare milimetru contează.

Ca ordine generală, am ajuns să gândesc bucătăria așa: lucrurile pe care le folosești zilnic la nivelul ochilor și în sertarele drepte, lucrurile săptămânale în colțurile accesibile, iar cele rare sus în colț sau foarte jos, bine organizate, chiar dacă nu le vezi tot timpul.

Întrebări frecvente

Merită mecanismele de colț scumpe într-o bucătărie mică?

Dacă gătești mult, ai multe oale și vrei să nu te mai apleci după ele zilnic, da, un mecanism bun de colț își arată utilitatea. Dacă folosești bucătăria rar, poți rămâne la rafturi simple și organizatoare, care sunt mai ieftine.

Pot adapta colțul unei bucătării deja mobilate?

Da, în multe cazuri. Rafturile glisante, coșurile pe ușă, organizatoarele de sârmă și rafturile deschise montate în colțul dintre pereți pot schimba mult felul în care folosești spațiul, fără să schimbi toate corpurile de mobilier.

Ce pun cel mai bine în colțurile greu accesibile?

Lucruri voluminoase, dar pe care nu le folosești zilnic: tăvi mari, forme de cozonac, platouri, aparate de bucătărie ocazionale sau rezerve de alimente bine ambalate. Evită obiectele foarte grele sus și lucrurile mici care se pierd ușor în spate.

Până la urmă, colțurile îți arată cât de bine îți cunoști bucătăria. Dacă reușești să le faci să lucreze pentru tine, chiar și o bucătărie mică începe să se simtă aerisită, nu ca un sertar care dă pe dinafară.

Acest articol are scop informativ și editorial. Ideile de amenajare pot fi adaptate în funcție de spațiu, buget și stilul fiecăruia, iar pentru mobilier sau mecanisme complexe de colț merită cerut și sfatul unui specialist în mobilă la comandă.