Ai o baie îmbrăcată în plăci lucioase din 2005 și știi că dacă le spargi o să faci moloz, zgomot și praf în tot apartamentul. Te întrebi dacă poți pune faianță peste faianță veche fără să strici ceva pe dedesubt. Hai să vedem când se poate, ce îți trebuie și cum decurge lucrarea.

Ce verifici la faianța veche înainte să începi

Înainte să te uiți după modele noi, trebuie să vezi dacă suportul te lasă. Nu orice perete placat suportă încă un strat de plăci, iar aici se rup cele mai multe planuri făcute pe hârtie.

Începe prin a verifica dacă plăcile actuale sunt bine lipite. Bați ușor cu degetul sau cu un coin pe câteva plăci din locuri diferite. Dacă sună plin, compact, e bine. Dacă au un sunet gol, a toacă, acolo adezivul nu mai face priză și noul strat nu are pe ce se sprijini.

Uită-te atent după plăci crăpate, colțuri sărite, rosturi căzute sau zone umflate. Dacă sunt doar câteva, se pot consolida sau înlocui. Dacă jumătate de perete e așa, varianta cu placat peste vechi nu te mai ajută, pentru că doar ascunzi o problemă care se va transmite și în stratul nou.

Verifică apoi umezeala. În baie și bucătărie se întâmplă des să apară pete închise la culoare pe rosturi sau mucegai la colțuri. Asta poate însemna condens, dar și infiltrații din spate. Dacă ai zone permanent umede, nu e momentul să pui încă un strat. Trebuie întâi rezolvată cauza: hidroizolație, țevi, panta la duș.

Contează mult și planeitatea. Ia o nivela mai lungă sau o riglă dreaptă și pune-o pe perete în mai multe poziții. Dacă vezi goluri mari între riglă și plăci sau denivelări evidente, noul placaj va urma aceleași valuri. Se pot corecta diferențe mici din adeziv, dar nu centimetri întregi.

Nu uita de grosime și greutate. Un strat nou de plăci plus adeziv înseamnă, orientativ, încă 1,5-2 cm pe perete și câțiva kilograme în plus pe metru pătrat. În multe apartamente de bloc este în regulă, dar verifică dacă nu blochezi uși, capace de cadă, mobilier suspendat sau țevile aparente.

Ce îți trebuie pentru lucrare și cât te costă, orientativ

Dacă verificările de mai sus arată bine, poți să treci la partea practică: materiale și unelte. Aici se vede diferența între un bricolaj reușit și unul la care îți cad plăcile după doi ani.

Materialele și uneltele de bază de care ai nevoie:

  • adeziv flexibil de calitate, potrivit pentru lipire pe plăci ceramice existente
  • grund de aderență sau produs special de tip punte de contact pentru suprafețe lucioase
  • mistrie zimțată, spaclu, ciocan de cauciuc și distanțieri pentru rosturi
  • mașină de tăiat plăci ceramice sau tăietor manual, plus o nivela bună
  • chit de rosturi, burete, găleți, echipament minim de protecție (mănuși, ochelari)

La costuri, faianța în sine mănâncă cea mai mare parte din buget. Orientativ, plăcile pornesc de la câteva zeci de lei pe metru pătrat și pot urca mult, în funcție de model. Adezivul flexibil și grundul de aderență pentru o baie mică de bloc se duc, în general, la câteva sute de lei, nu la mii.

Un detaliu important: nu face economie la adeziv și grund. Astea sunt produsele care fac legătura între vechi și nou. Meseriașii cu care am vorbit în timp preferă mai degrabă o faianță medie cu adeziv bun, decât plăci scumpe puse cu produse ieftine.

Dacă chemi un profesionist, manopera pentru placare peste plăci existente este, de regulă, puțin mai scumpă decât la un perete tencuit, pentru că pregătirea suportului e mai migăloasă. Verifică prețurile la tine în zonă și întreabă clar dacă în tarif intră și grundul de aderență și șlefuirea stratului vechi.

Cum decurge montajul, pas cu pas

Lucrând cu grijă, un proprietar răbdător poate monta singur plăcile în baie sau bucătărie. Totuși, nu e un proiect de făcut noaptea după serviciu, mai ales dacă nu ai mai pus niciodată plăci.

  1. Curățarea și degresarea plăcilor vechi. Speli bine pereții cu detergent degresant, insiști pe zona aragazului sau a cabinei de duș, clătești și lași să se usuce complet. Grăsimea și săpunul vechi sunt dușmanii aderenței.
  2. Matizarea suprafeței sau aplicarea grundului de aderență. Mulți meseriași zgârie ușor glazura cu hârtie abrazivă sau polizor cu disc fin, ca să creeze pori. Apoi se aplică un grund special care face o peliculă rugoasă, menită să lege adezivul de plăcile vechi.
  3. Trasarea reperelor. Se marchează o linie orizontală perfect dreaptă, la care se aliniează primul rând vizibil de plăci. Dacă pornești direct de la cadă sau pardoseală, toate imperfecțiunile de jos se vor vedea la nivelul ochilor.
  4. Prepararea adezivului. Respecți indicațiile de pe sac: apă curată, timp de maturare, amestecare. Nu îl dilua ca să fie „mai ușor de întins”, riști să scadă rezistența.
  5. Aplicarea plăcilor noi. Întinzi adeziv cu mistria zimțată pe o suprafață mică, presezi plăcile ușor mișcate stânga-dreapta, verifici permanent cu nivela și folosești distanțieri pentru rosturi. Din când în când, ridici o placă să vezi dacă adezivul acoperă bine spatele.
  6. Tăieri și finisaje la margini. În zonele de colț sau la capete, plăcile se taie măsurat, fără grabă. Aici se vede răbdarea: rosturi drepte, muchii curate, fără ciobituri.
  7. Chituirea rosturilor. După timpul indicat pentru întărirea adezivului, umpli rosturile cu chit, îl tragi în diagonală cu gletiera de cauciuc, apoi cureți surplusul cu burete ușor umed. Nu lăsa chit întărit pe glazură, se scoate greu ulterior.

Pe hârtie pare simplu, dar în practică oboseala, pereții strâmbi și tăieturile dificile îți pot mânca nervii. De aceea, mulți cititori care au încercat singuri în baie spun că la următoarea lucrare tot la un meseriaș apelează, măcar pentru camerele mai vizibile.

Greșeli frecvente și ce se vede după primul an

Cea mai des întâlnită greșeală e să te grăbești cu pregătirea suprafeței. Dacă nu degresezi bine sau sari peste grundul de aderență, plăcile noi pot să „joace” la apăsare sau chiar să cadă la primul șoc mai serios.

Altă greșeală este să nu calculezi grosimea totală. Am văzut multe băi unde după placarea peste stratul vechi nu s-a mai putut deschide normal ușa sau s-a creat un prag dificil între hol și baie. O simplă măsurare cu ruleta te scapă de astfel de surprize.

Rosturile prea înguste sau umplute neglijent îmbătrânesc rău în timp. Intră murdărie, mucegai, iar curățarea devine aproape imposibilă. Mai ales în baie, un rost ceva mai lat, bine chituit și curățat la timp, arată mai bine și se întreține mai ușor.

Un alt lucru pe care mulți îl ignoră este îmbinarea cu obiectele sanitare și mobilierul. Dacă nu sigilezi corect la cadă, lavoar și blat, apa se infiltrează în spatele plăcilor. Poate nu pățești nimic în primele luni, dar după un an vezi deja rosturi înnegrite și plăci umflate la colțuri.

De regulă, acolo unde s-a lucrat cu produse de calitate, s-a pregătit bine faianța veche și s-a respectat timpul de uscare, nu apar probleme vizibile după primul an. Unde s-a mers pe scurtături, defectele apar exact când nu mai ai chef să strângi din nou tot baia.

Când te descurci singur și când chemi un meseriaș

Dacă ai de placat un perete mic de bucătărie, fără multe colțuri, fără țevi la vedere și fără cabina de duș lipită de perete, un proprietar îndemânatic se poate descurca singur. Important este să ai timp, unelte decente și să nu te grăbești.

Când vorbim de o baie întreagă, cu colțuri, nișe, treceri complicate, țevi și mobilier suspendat, lucrarea cere deja mai multă experiență. Aici un meseriaș bun își scoate banii din faza de pregătire: îți spune sincer dacă pereții suportă sau nu încă un strat și cum se poate corecta ce ai deja.

Ar mai fi de luat în calcul și situațiile în care faianța veche ascunde probleme de instalații. Dacă tot deschizi subiectul renovării, poate merită să verifici cu un instalator dacă nu e cazul să schimbi măcar câteva conducte sau robineți vechi, înainte să îngropi totul sub un strat nou.

În blocurile vechi, dacă nu ești sigur de starea peretelui sau ai dubii legate de greutate, poți cere părerea unui inginer sau a unui diriginte de șantier. Chiar dacă lucrarea pare mică, el vede la fața locului ce nu se vede în poze.

Întrebări frecvente

Merge faianță peste faianță într-o baie mică de bloc?

De obicei da, dacă plăcile vechi sunt bine prinse și grosimea nouă nu blochează ușa, obiectele sanitare sau accesul la instalații. Măsoară cu atenție și verifică fiecare perete înainte de a cumpăra materialele.

Cât durează montajul într-o baie obișnuită?

Un meseriaș lucrează, în general, 2-3 zile la o baie mică, cu tot cu pregătire, montaj și chituit. Dacă lucrezi singur, ia în calcul cel puțin un weekend prelungit, mai ales dacă e prima ta lucrare de acest tip.

Se poate da jos totul ușor dacă nu mai îmi place?

Nu foarte ușor. Două straturi de plăci înseamnă mai mult moloz și mai multă muncă la demolare. Dacă e posibil, gândește-te bine la alegerea plăcilor și a rosturilor, ca să nu fii nevoit să refaci totul curând.

Când te uiți la faianța veche din baie și te mănâncă mâinile să o schimbi, tentația e să cauți cea mai rapidă soluție. De multe, nu viteza te ajută, ci răbdarea de a pregăti bine suportul și de a cere o părere în plus înainte să lipești primul rând de plăci.

Acest articol are rol informativ. Pentru lucrări care pot afecta structura pereților sau implică modificări de instalații, cere sfatul unui specialist, dacă este cazul, verifică la primărie reglementările din zona ta.