Prima dată când am avut roșii în solar, după o furtună de vară am găsit jumătate din plante culcate la pământ. Nu știam atunci cum se leagă roșiile în solar ca să susțină greutatea, le prinsesem ca la câmp, de niște pari subțiri. În articolul ăsta îți povestesc ce am schimbat, ce a mers și cum îmi țin acum plantele încărcate fără să le rup.

De ce m-am lăsat de pari și m-am apucat de sistem serios în solar

Eu am început cu metoda clasică de la bunici: fiecare roșie de câmp cu parul ei de lemn, legată cu ce apucam prin curte. În solar, la început, am făcut la fel. Am înfipt câțiva pari, am legat lejer tulpinile și am zis că e suficient.

Doar că în solar roșiile cresc altfel. La mine, soiurile altoite au urcat bine peste 2 metri, cu ciorchini plini. Când au început să se coacă primele roșii, tulpinile deja se înclinau, chiar dacă parii erau încă stabili în pământ.

Momentul în care m-am trezit cu tulpini crăpate fix la primul nod, sub greutatea fructelor, m-a convins că trebuie alt sistem. La plantele de solar, nu mai vorbim doar de „a sprijini” puțin tulpina, ai nevoie de un schelet pe toată înălțimea, ca un fel de gard invizibil.

În plus, în solar nu ai vânt care să mai întărească tulpinile, ele se alungesc mai mult. Fără legare corectă, se frâng la cea mai mică atingere sau când intri printre rânduri cu stropitoarea.

Ce am ales până la urmă și cum mi-am organizat solarul

După ce am studiat ce fac cei cu solarii mari și am întrebat prin sat, am ales varianta cu sârme orizontale sus și sfori verticale pentru fiecare plantă. Practic, sus, de la un capăt la altul al solarului, am întins două rânduri de sârmă groasă, bine întinsă între structuri.

De sârma asta atârnă acum sforile pentru fiecare tufă de roșii. Mi-a plăcut sistemul pentru că nu mai am zeci de pari în pământ care încurcă la săpat și udat, iar plantele cresc ordonate, fiecare pe „coloana” ei.

Ca materiale, eu folosesc acum:

  • sfoară textilă mai groasă, care nu taie tulpina
  • câteva cleme speciale de plastic pentru roșii, refolosibile
  • sârmă groasă întinsă sus, prinsă bine de structura solarului
  • foarfecă de grădină și mănuși subțiri, să nu îmi ard mâinile în solar

Am încercat și rafia subțire, de legat legume, dar la caldura din solar și cu greutate mare s-a mai rupt. De atunci, prefer sfoara textilă sau sintetică mai moale, dar rezistentă, și verific stocul înainte să mă apuc de treabă. Nimic nu e mai enervant decât să rămâi fără sfoară la jumătate de rând.

Cum am ajuns să învăț, din mers, cum se leagă roșiile în solar

La început legam roșiile cum îmi venea la îndemână: făceam un nod strâns pe tulpină, apoi prindeam sfoara de sârma de sus. După două săptămâni, când tulpina se îngroșase, nodul strâns a început să taie în plantă. Acolo am pierdut câteva tufe care s-au rupt exact în zona aceea.

Acum procedez diferit. Întâi aleg un punct de sprijin la baza plantei: ori prind sfoara de un cârlig jos, ori o fixez în pământ la 3-4 cm de tulpină. Apoi urc cu ea până la sârma de sus și o leg ferm acolo, nu de plantă.

Partea interesantă vine când încep să conduc tulpina pe sfoară. Nu mai fac nod direct pe tulpină, ci o înfășor lejer, în spirală, din loc în loc. La 20-30 cm, folosesc câte o clemă care prinde tulpina de sfoară, fără să o strângă. Plantele se sprijină pe această coloană și cresc ordonat.

Un lucru care m-a ajutat mult a fost să leg roșiile etapizat, nu toată munca o singură dată. La început, când plantele au 30-40 cm, doar le fixez ușor. Apoi, la fiecare copilire sau plivit, mai adaug câte un punct de prindere, ca să nu ajung cu tulpini de 1 metru legate doar jos.

Și încă un detaliu: încerc să lucrez dimineața devreme sau pe vreme mai răcoroasă. În miezul zilei, în solar frunzele se înmoaie de la căldură, tulpinile sunt mai fragile și se rup mult mai ușor la manipulare.

Unde m-am înșelat cu plantele încărcate și ce am reparat târziu

Cea mai mare greșeală a mea a fost că am subestimat greutatea reală a unui etaj de roșii coapte. O tufă cu 4-5 ciorchini poate trage serios în jos toată structura, nu doar o tulpină. La un moment dat, mi s-a lăsat toată sârma de sus cu câțiva centimetri.

Atunci mi-am dat seama că nu trebuie să fie solidă doar legătura dintre plantă și sfoară, ci și ce este mai sus. Dacă structura solarului este slabă sau sârmele nu sunt bine întinse, tot efortul de legare se pierde. A trebuit să întind din nou sârmele, mai bine fixate pe lateral.

Altă greșeală: am lăsat prea mulți lăstari la unele plante, de poftă să am multe roșii. Plantele au devenit adevărate tufe îndesate, greu de legat frumos pe sfoară. Mai ales la soiurile viguroase, un singur lăstar principal, condus corect, e mult mai ușor de susținut decât trei subțiri, care se agață și se încurcă între ei.

Mi-am dat seama că legarea nu repară o plantă neîngrijită. Dacă nu copilești la timp și nu rupi frunzele îmbătrânite, ajungi cu o masă de verde greu de manevrat, iar sfoara devine doar un cârlig de care atârnă haotic totul.

Am pățit și să leg prea jos un ciorchine greu. Când roșiile s-au îngreunat, prima ramură laterală a cedat. De atunci, când văd un ciorchine plin, mai pun o legătură suplimentară chiar sub el, ca un mic hamac care îl susține.

Cum fac acum legarea și întreținerea pe tot sezonul

După câțiva ani în care am experimentat, mi-am făcut un mic ritual de legare a roșiilor din solar. Nu e complicat, dar mă țin de el. Încep devreme, când plantele au deja rădăcina bine așezată și 4-5 frunze adevărate.

Întâi verific mereu starea sforilor și a sârmelor de sus, înainte să mă apuc de legat. Dacă văd sfoară rosă, o schimb, nu stau la discuții. E mai simplu atunci decât când planta e încărcată cu fructe.

Leg plantele în același timp cu copilirea. Trec pe lângă fiecare tufă, tai lăstarii de prisos, în același timp, învârt ușor tulpina pe sfoară, să crească frumos drept. E mai ușor să faci două lucrări dintr-un drum, decât să intri zilnic în solar și să tot amâni.

Încerc să nu strâng niciodată legăturile până la capăt. Las loc de îngroșare, altfel după două săptămâni găsești tulpina „înșurubată” de sfoară. De aceea îmi plac clemele speciale: prind bine și las un mic spațiu de aer între plantă și punctul de sprijin.

Un alt lucru la care sunt atent acum este poziția legăturilor: le fac mereu sub o frunză sau sub o ramură, nu pe un internod gol. Frunza respectivă acționează ca un opritor și nu lasă tulpina să alunece în jos.

Pe măsură ce roșiile cresc, mai ales la soiurile nedeterminate (cele care cresc continuu), mai înfășor tulpina de câteva ori pe sfoară, mai sus. Asta face ca greutatea să fie distribuită pe o zonă mai mare, nu doar într-un singur punct de legare.

Întrebări frecvente

Când se leagă prima dată roșiile în solar?

Când plantele au cam 25-30 cm, sunt bine înrădăcinate și au deja 4-5 frunze adevărate. Dacă le legi mai devreme, riști să le răsucești din loc. Dacă le lași prea mult, se apleacă și se curbează urât.

Ce fel de sfoară e mai bună pentru legarea roșiilor?

Merg bine sforile textile sau sintetice mai groase, care nu taie în tulpină, eventual cele vândute special pentru legumicultură. Evită firul metalic sau plasticul foarte subțire, care poate strangula planta pe măsură ce se îngroașă.

Cât de des trebuie refăcută legarea roșiilor în solar?

În general, la 7-10 zile merită verificat și completat legarea, mai ales în perioadele de creștere puternică. Legăturile vechi se mai slăbesc, plantele se alungesc, iar ciorchinii noi apar sus și au nevoie de sprijin.

Dacă ar fi să încep din nou cu un solar proaspăt montat, cred că primul lucru pe care l-aș face ar fi să întind bine sârmele de sus și să cumpăr sfoară bună. Roșiile nu cer cine știe ce lux, dar au nevoie de sprijin corect, altfel tot efortul de răsaduri, udat și stropit se poate rupe la propriu într-o singură după-amiază.

Recomandările de mai sus se bazează pe experiență practică și informații generale de grădinărit. Fiecare solar are particularitățile lui, iar pentru probleme specifice de cultivare sau soiuri, poți cere sfatul unui horticultor sau al unui inginer agronom.