Prima dată am dat de flox târâtor când m-am întrebat ce pun pe taluzul din fața casei, ca să nu mai smulg buruieni toată vara. Pământ nisipos, soare mult, iar buruienile o duceau mai bine ca mine. Aici mi-a salvat curtea flox târâtor: acoperă repede solul, înflorește nebun primăvara și nu cere prea multe în schimb.
De ce am ajuns să pun flox târâtor pe toate bordurile din curte
La mine, flox târâtor (Phlox subulata) a intrat în grădină ca plantă de probă, pusă într-un colț de rocărie. După doi ani, am ajuns să îl mut pe lângă borduri, printre dale și pe taluz. E o plantă perenă, joasă, de 10-15 cm, cu lăstari care se întind și formează un covor compact.
Primăvara, cam prin aprilie-mai, arată ca o pătură de flori: roz, mov, albe sau bicolore, în funcție de soi. Vara rămâne verde, cu frunzulițe mici, ca niște ace moi. Important e să știi din start ce îi place, altfel nu arată deloc spectaculos.
Eu l-am ales pentru că:
- suportă bine iernile noastre, fără să îl acopăr special
- preferă soarele direct și nu se topește la prima secetă
- ține foarte bine buruienile în loc, dacă se îndesește
- arată bine pe teren în pantă, printre pietre sau lângă alei
Unde nu se împacă deloc este solul greu, argilos, unde apa stă pe loc. Prima dată am crezut că „lasă, se adaptează”. Nu s-a adaptat, pur și simplu a putrezit la bază.
Cum am pregătit locul și ce îți trebuie înainte de plantare
De câte ori m-am grăbit la plante perene, am regretat la iarnă. La floxul târâtor, pregătirea locului a făcut diferența între un colț chinuit și un colț de care mă bucur ani la rând.
Întâi m-am uitat la soare. Plantele astea chiar au nevoie de minimum 6 ore de soare pe zi ca să înflorească bine. Într-o zonă unde aveam doar soare de dimineață, s-a lăbărțat, dar a înflorit mai puțin.
Apoi m-am ocupat de pământ. La mine e mai nisipos, dar dacă ai sol greu, merită să îl ameliorezi în zona unde pui flox târâtor:
Am săpat cam o palmă adâncime, am scos buruienile cu tot cu rădăcini și am încorporat nisip și puțin pietriș mărunt, ca să obțin un sol bine drenat. Nu e moft: dacă apa stă la rădăcină, tulpinile de jos se înnegreșc și încep să moară porțiuni întregi din covor.
Ce mi-a trebuit efectiv pentru o bordură de câțiva metri:
- răsaduri la ghiveci de flox târâtor (orientativ 10-20 lei bucata, în funcție de soi și mărime)
- nisip sau pietriș mărunt, dacă solul era greu
- o sapă mică sau o cazma, pentru săpat și afânat
- stropitoare sau furtun cu duză fină, pentru udat
La distanțare, am învățat să nu fiu zgârcit cu spațiul: cam 25-30 cm între plante. Pare mult când le pui, dar în 1-2 ani acoperă tot și nu se mai sufocă între ele.
Cum decurge, de fapt, plantarea pas cu pas
Plantarea am făcut-o de obicei primăvara devreme sau la început de toamnă, când nu e caniculă și pământul e încă umed. Pentru o bordură de 5-6 metri, mi-a luat o după-amiază lejeră, cu pauză de cafea.
- Cu o zi înainte, am udat răsadurile în ghiveci, să fie bine hidratate, dar nu fleoșcăite.
- Am întins plantele pe locul ales și am marcat vizual unde vine fiecare, ca să păstrez distanța de 25-30 cm.
- În fiecare punct, am săpat o groapă puțin mai mare decât ghiveciul și am afânat pământul de la bază, amestecând cu nisip acolo unde solul era mai greu.
- Am scos cu grijă planta din ghiveci, ținând de balotul de pământ, nu de tulpini, și am așezat-o în groapă astfel încât nivelul solului din ghiveci să coincidă cu nivelul solului din jur.
- Am completat cu pământ, am tasat ușor cu palma în jurul plantei și am udat bine, dar cu jet fin, ca să nu spăl pământul de pe rădăcini.
La final, am mai adăugat un strop de compost bine descompus, deasupra, în jurul plantelor. Fără îngrășăminte puternice pe bază de azot: la floxul târâtor, prea multă hrană duce la frunză multă și flori puține.
După plantare, în primele două săptămâni am avut grijă să nu lase pământul să se usuce complet. Apoi, am redus udarea: doar când vedeam că frunzele încep să se înmoaie ușor sau când nu ploua deloc perioade mai lungi vara.
Greșeala cu apa și umbra, pe care am plătit-o cu jumătate de covor pierdut
Greșeala mea a fost că, după ce am văzut cât de bine merge floxul în plin soare, am zis să încerc și „un pic de culoare” lângă un gard orientat spre nord. Acolo ajungea doar soare de dimineață și scurgerea de la o bucată de acoperiș picura fix în zona aia.
Primele luni a părut că merge, pentru că era primăvară răcoroasă. În a doua vară, solul a început să miroasă a mucegai, frunzele de la bază au devenit maronii și plantele au început să facă goluri. Acolo am învățat pe pielea mea combinația de care floxul fuge: umbră și apă prea multă.
Ce fac acum, ca să nu mai ajung în același punct:
Ud moderat. Dacă e plantat în grădină, cu sol bun, floxul târâtor nu are nevoie de apă zilnic. Ud bine, mai rar, și evit să las furtunul să curgă într-un singur loc. Băltirea e inamicul numărul unu.
Îl țin la aer și lumină. În zonele unde alte plante perene tind să îl acopere, tai ce îl umbrește excesiv. În penumbră, nu moare, dar se alungește și înflorește mai puțin.
Dau un mic „tuns” după înflorire. Când se termina valul mare de flori, scurtez ușor lăstarii cu câțiva centimetri. Plantele se îndesesc, acoperă mai bine solul și reușesc uneori să mai dea un val timid de flori.
La 3-4 ani, reîntineresc tufele. Acolo unde mijlocul începe să se degarnisească, scot o parte din plantă, o divid în bucăți mai mici și o replantez la margine sau în alt loc. Așa evit „cheliile” inestetice.
Dacă apar pete albe pudrate pe frunze sau zone putrezite, reduc udarea, aerisesc zona, dacă nu se liniștește situația, mă opresc la un magazin fitosanitar pentru un sfat și un produs potrivit. La fel, pentru afide sau alte insecte, nu improvizez: verific eticheta produsului și respect dozele recomandate.
Ce fac acum ca să țin covorul de flox fără bătăi de cap, an de an
După ce am stricat o dată un strat, mi-am făcut un fel de rutină pe care o repet în fiecare an, fără să mai stau cu emoții.
Primăvara, imediat ce se topește zăpada, verific plantele. Ridic frunzele uscate aduse de vânt, tai vârfurile moarte și completez cu câte o tufă nouă acolo unde au apărut goluri. Dacă e nevoie, presar un strat foarte subțire de compost, doar cât să le dau un mic impuls.
În timpul verii, nu fac mare lucru. Din când în când, mai plivesc vreo buruiană încăpățânată care își face loc prin covor, mai tai câte o creangă de la un arbust care a ajuns să umbrească prea tare. Floxul târâtor chiar e genul de plantă pe care o lași la treabă, dacă i-ai oferit locul bun la început.
Toamna, acolo unde solul e foarte expus la vânt, mai pun un strat lejer de frunze uscate sau câteva crenguțe de brad, mai ales în zonele cu ierni fără zăpadă. Nu exagerez cu protecția, pentru că planta rezistă bine la ger; mă interesează mai mult să nu o smulgă vântul cu tot cu pământ pe pante foarte abrupte.
Dacă vrei să acoperi o suprafață mare, pe un taluz mai dificil sau să combini culorile în modele clare, atunci poate merită să ceri măcar un plan de la cineva cu experiență în amenajări. La suprafețe mici, pe lângă alei sau în fața casei, m-am descurcat singur, cu un pic de răbdare și cuvântul de ordine: soare și drenaj.
Întrebări frecvente
Când e mai bine să plantez flox târâtor în grădină?
Cele mai bune perioade sunt primăvara, după ce a trecut riscul de îngheț, sau toamna, cu 4-6 săptămâni înainte de înghețurile serioase. Evită zilele caniculare și perioadele cu ploi torențiale, care pot îneca plantele proaspăt puse.
Rezistă floxul târâtor iarna fără protecție?
În majoritatea zonelor din România, floxul rezistă bine la ger fără acoperire specială. Poți adăuga un strat subțire de frunze uscate în zone foarte expuse sau când nu se anunță deloc zăpadă, dar nu îl sufoca sub straturi groase.
Pot să țin flox târâtor în ghiveci sau jardiniere?
Merge și în ghivece adânci sau jardiniere cu drenaj foarte bun, dar iarna recipientul trebuie protejat de îngheț puternic. În grădină e mai ușor de întreținut; în ghiveci se usucă și îngheață mai repede, deci necesită atenție suplimentară.
Când am văzut prima dată cum arată o bordură matură de flox, mi-am promis că nu mai plantez nimic la întâmplare în zonele dificile din curte. E genul de plantă care îți răsplătește alegerea locului și a solului, nu câte ore stai cu stropitoarea în mână.
Recomandările de mai sus au caracter general și se bazează pe experiență de grădinărit în condiții obișnuite din România. Fiecare grădină are particularitățile ei, iar pentru probleme persistente de boli sau dăunători este bine să ceri sfatul unui inginer agronom sau al unui specialist de la fitofarmacie.
