Primul meu pom la care am avut mai multă răbdare decât nervi a fost un Ginkgo biloba mic, luat dintr-o pepinieră. Părea un băț cu frunze, dar m-a cucerit galbenul lui de toamnă. Îți povestesc cum l-am plantat, cum îl îngrijesc și ce greșeli m-au învățat minte.
De ce am vrut Ginkgo biloba în curte și ce loc i-am găsit
Eu m-am îndrăgostit de el după ce am văzut, ani la rând, aliniamentul de pe o stradă din oraș: toamna, toți copacii aceia aurii păreau din alt film. Am aflat apoi că sunt arbori de Ginkgo biloba, sau arborele pagodelor (Ginkgo biloba), un foios foarte vechi ca specie, dar surprinzător de rezistent.
Primul impuls a fost să îl pun fix în mijlocul curții, ca pom focal. Noroc că m-am uitat înainte la cât poate ajunge de mare. La maturitate, în multe grădini trece liniștit de 10-15 metri înălțime, cu coroană generoasă. Am realizat rapid că nu e chiar pom de “colț de flori”.
L-am mutat pe plan la 4-5 metri de casă, la fel departe de gardul cu vecinul și la distanță bună de cablurile aeriene. El are nevoie de soare direct mare parte din zi și de un sol care nu băltește apa. Dacă ai curte mică, merită să cauți un soi columnar, care rămâne mai îngust.
La preț, m-am uitat în mai multe pepiniere. Un puiet de 60-80 cm era pe la 40-70 de lei, iar unul de 1,5-2 m urca ușor spre 150-250 de lei, în funcție de zonă și de producător. Am ales unul mediu: suficient de mare cât să nu-l strivească câinele, dar nu atât de mare încât să am nevoie de utilaj la plantare.
Mi-a mai trecut prin minte să iau unul pentru terasă, în ghiveci mare. Se poate, dar trebuie să ții cont că nu e un bonsai de decor, ci un copac adevărat, care la un moment dat va cere pământ și spațiu serios.
Cum a decurs plantarea, în grădină și în ghiveci
L-am plantat toamna, după ce au căzut frunzele. E o perioadă bună, la fel ca primăvara devreme, înainte să pornească în vegetație. M-am înarmat cu un hârleț bun, ceva compost și multă apă.
În grădină, mi-au trebuit:
- hârleț sau lopată de săpat
- o găleată sau furtun pentru udat
- pământ afânat, amestecat cu compost
- puțin pietriș pentru drenaj, dacă solul e greu
- un tutore și legături moi, pentru fixarea trunchiului
Pașii de plantare, ținând cont de solul meu argilos, au fost cam așa:
- Am săpat o groapă cam de două ori mai lată decât balotul rădăcinilor și puțin mai adâncă.
- Pe fund am pus un strat subțire de pietriș, apoi am amestecat pământul scos cu compost, ca să îl afânez.
- Am așezat pomul astfel încât gâtul rădăcinii să fie la nivel cu solul, nu mai jos, ca să nu putrezească baza trunchiului.
- Am umplut groapa cu pământ, am tasat ușor cu piciorul și am făcut o mică adâncitură în jur, ca un lighean pentru apă.
- Am montat tutorele, l-am legat lejer de trunchi și am udat din abundență, de două ori la rând.
La varianta în ghiveci, am procedat mai simplu. Am folosit un vas cât mai adânc, cu găuri de scurgere serioase, strat de drenaj din cioburi sau pietriș, apoi un amestec de pământ universal cu puțin nisip, să curgă apa bine. Volumul de pământ contează mult, nu te zgârci la dimensiunea ghiveciului.
Greșeala mea aici a fost că, din dorința de “frumos pe terasă”, am ales un ghiveci un pic prea mic pentru ritmul lui de creștere. În doi ani, rădăcinile au umplut tot, pământul se usca greu la suprafață, dar în profunzime era ud permanent. L-am salvat mutându-l într-un vas mai mare și lăsându-l peste iarnă afară, cu ghiveciul învelit la bază cu polistiren și saci de rafie.
Unde m-am înșelat la îngrijire și cum îl ții sănătos
Prima iarnă, când a rămas complet gol, am crezut că l-am pierdut. A doua greșeală a fost la udat: l-am tratat ca pe un pom fructifer tânăr, cu apă des, chiar dacă nu era foarte cald.
În realitate, în primii 1-2 ani are nevoie de udări regulate, dar fără băltire. Apoi, sistemul lui de rădăcini se duce adânc, și tolerează destul de bine perioadele mai uscate. Eu acum ud doar când e caniculă prelungită sau când văd clar că frunzele își lasă limba, nu preventiv din două în două zile.
La hrană, e modest. Un strat subțire de compost primăvara, întins la baza pomului, e de ajuns. Nu are nevoie de îngrășăminte puternice, iar dacă pui prea mult azot, de exemplu, vei avea lăstari moi, predispuși la rupere.
La tăieri m-am păcălit rău. Într-un an, ca să îl “formezi frumos”, am tăiat vârful principal, convins că o să îmi facă o coroană regulată. A reacționat scoțând mai mulți lăstari haotici și a trebuit apoi să corectez ani la rând ce stricasem într-o oră. La el merge mai bine varianta cu tăieri minime, doar de corecție: ramuri rupte, uscate sau care se freacă între ele.
La frig stă bine, de regulă rezistă fără probleme la gerurile obișnuite din România. Totuși, puieții tineri, sub 2-3 ani, îi protejez iarna la bază cu un strat de frunze uscate sau mulci, iar trunchiul îl pot înveli cu o folie specială sau pânză agricolă în zonele foarte reci.
La boli și dăunători, am avut noroc, nu prea are probleme. Dacă apar pete neobișnuite pe frunze sau uscări suspecte, nu încerca tratamente improvizate; mai bine duci o frunză la fitofarmacie sau ceri sfatul unui specialist, pentru că aici fiecare caz e diferit.
Greșelile pe care le-am văzut des la Ginkgo și cum le eviți
În afară de ce am făcut eu, am mai văzut câteva situații la prieteni și vecini. Prima ține de amplasare: plantat prea aproape de casă sau de gard. Când e mic, pare inofensiv, dar după 10 ani îți poți trezi dormitorul permanent la umbră, iar vecinul supărat că îi intră crengile peste acoperiș.
Altă greșeală e lipsa de răbdare. Este un copac cu creștere mai lentă în primii ani. Mulți cred că “nu merge” și îl scot, deși el își construiește liniștit sistemul de rădăcini. De obicei, după 3-4 ani începe să se vadă mai bine pe înălțime.
Am mai văzut și varianta plantat în sol greu, argilos, fără niciun fel de îmbunătățire. Apa stă ca într-un lighean, rădăcinile se sufocă, frunzele se îngălbenesc prematur. De aceea insist mereu pe pământ afânat și drenaj decent, mai ales dacă știi că la tine în curte argila e la ea acasă.
La oraș, apare des confuzia cu sexul plantei. Exemplarele femele fac fructe care, când se coc și cad, au un miros foarte puternic și pot fi deranjante pe o alee îngustă sau lângă parcare. De regulă, pepinierele vând mai mult arbori masculi, dar întreabă clar ce iei, mai ales dacă îl pui într-un loc circulat.
Ultima greșeală e credința că poate sta toată viața într-un ghiveci decorativ pe balcon. Cât e mic, merge, dar pe termen lung rădăcinile lui au nevoie de mult mai mult spațiu. Eu îl văd în ghiveci doar ca etapă: câțiva ani, apoi la curte sau grădină mai mare.
Ce aș face altfel acum și când are sens să ceri ajutor
Dacă ar fi să reiau tot procesul, aș fi și mai generos cu spațiul din jur. Aș păstra minim 5 metri până la casă, cabluri sau alți arbori mari și m-aș gândi de două ori înainte să îl pun într-o curte foarte îngustă. Nu e un pom de colț, e un copac cu personalitate.
La plantare, nu aș mai alege niciodată ghiveci “fix cât să încapă”, ci cu o marjă serioasă pentru rădăcini. Și nu aș mai umbla la vârful lui decât dacă e o problemă clară de siguranță. M-am convins pe pielea mea că, lăsat în pace, se aranjează mai bine decât îl aranjez eu cu foarfeca.
Când vine vorba de ajutor, m-aș gândi la un peisagist sau la cineva cu experiență în arbori mari dacă trebuie tăiate crengi groase, mai ales lângă casă sau linii electrice. La fel, pentru mutarea unui exemplar deja mare, e nevoie de utilaje și de cineva care știe cât se poate răni balotul fără să pierzi copacul.
La probleme de sănătate care nu se explică prin apă sau sol – uscări bruște, frunze deformate, crengi care se usucă din senin – eu nu mă mai joc cu rețete de pe internet. Duc probe la fitofarmacie sau chem un horticultor să se uite la fața locului, altfel riști să strici ce încă se mai poate salva.
Întrebări frecvente
Se poate ține Ginkgo în ghiveci toată viața?
Poate sta ani buni în ghiveci mare, mai ales la bloc sau pe terasă, dar nu chiar toată viața. După o perioadă, rădăcinile nu mai au loc, pomul stagnează și devine sensibil. Cel mai sănătos e să ajungă la sol.
Cât de repede crește un puiet?
În primii 2-3 ani crește mai lent, uneori doar 20-30 cm pe sezon, pentru că își dezvoltă rădăcinile. Apoi ritmul se poate accelera, în funcție de sol, apă și lumină, și ajunge treptat la câțiva metri înălțime.
Rezistă Ginkgo la gerurile din România?
În general, da. Arborii bine înrădăcinați rezistă la iernile obișnuite, chiar și în zonele mai reci. Puieții tineri au nevoie de protecție ușoară la bază și de evitarea băltirii apei în jurul trunchiului peste iarnă.
Poate că nu e cel mai rapid pom din curte, dar e unul dintre cei care îți arată cel mai clar răsplata răbdării: într-o dimineață de toamnă, când frunzele lui în formă de evantai se fac aurii toate odată, nu-ți mai pare deloc că ai așteptat mult.
Recomandările de îngrijire sunt orientative și pot varia în funcție de sol, climă și amplasare. Pentru probleme de sănătate la arbori sau tratamente fitosanitare, cere sfatul unui horticultor sau al unui specialist de la fitofarmacie.
