Am început să mă întreb serios la ce înălțime se tunde gazonul înainte de sezonul rece abia după ce, într-o primăvară, m-am trezit cu pete galbene și iarbă chelită prin curte. În articolul ăsta îți povestesc ce am greșit, ce a mers mai bine și ce înălțime a funcționat în practică, nu doar pe hârtie.
De ce m-am apucat să mă uit cu rigla la firul de iarbă
Prima iarnă cu gazon „ca la carte” am tratat-o cu lejeritate. Am zis că dacă iarba e mai lungă, o protejează mai bine de frig. Am lăsat-o pe la 7-8 cm, cu frunze pe alocuri, că se topea oricum zăpada peste ele.
Primăvara, surpriză: sub stratul ăla de iarbă lungă și frunze mucegăite, gazonul era înecat. Pete galbene, firicele moi, miros ușor de mucegai când ridicam smocurile uscate. A trebuit să greblez agresiv și să reînsămânțez zone întregi.
Anul următor am zis să fac invers. Am tuns foarte scurt, aproape „ca terenul de fotbal de la televizor”. Numai că la mine, în curtea de la marginea orașului, fără încălzire în sol, primul ger serios a ars vârfurile și o parte din plante. Iar goluri, iar sămânță, iar bani.
Abia după ce am pățit și într-o parte, și în cealaltă, m-am hotărât să înțeleg exact ce vrea gazonul înainte de iarnă, nu ce mi se pare mie logic.
Ce răspuns am găsit, de fapt, la întrebarea la ce înălțime se tunde gazonul înainte de sezonul rece
La gazonul obișnuit din România, din amestec de păiuș, firuță (Poa pratensis) și lolium (Lolium perenne), înălțimea de siguranță pe final de toamnă este, în general, în jur de 4 cm. Nu 2 cm, nu 8 cm.
Dacă îl lași mult mai lung, se culcă sub zăpadă, se tasează și reține umezeală, ceea ce favorizează mucegaiul de zăpadă și putrezirea vârfurilor. Dacă îl tunzi prea scurt, expui coletul plantei (bucata de la baza firului) direct la ger, iar solul se răcește mai repede.
Ce funcționează cel mai bine la mine și la mulți cititori care ne-au scris este o plajă de 3,5-5 cm, în funcție de zonă și de cum arată curtea:
- 3,5-4 cm în zonele unde stă zăpada groasă și mult timp
- 4-5 cm în zonele cu ierni mai blânde și zăpadă puțină sau instabilă
Regula care m-a ajutat cel mai mult este asta: nu tunzi niciodată mai mult de o treime din lungimea firului deodată. Dacă vara ții gazonul la 6-7 cm, nu cobori direct la 4 cm într-o singură tunsoare de toamnă. Mai bine faci 2-3 tunsori, scăzând treptat.
Diferențe între curți reci și curți cu ierni blânde
În curțile din zone reci, unde zăpada stă ca o plapumă din decembrie până în martie, gazonul are nevoie să intre în iarnă curat, aerisit și ușor mai scurt. La mine, când am ținut înălțimea pe la 3,5-4 cm și am strâns toate frunzele, primăvara gazonul și-a revenit mult mai repede.
La prietenii din sud, unde zăpada e rareori continuă și solul îngheață mai puțin, gazonul suportă bine 4-5 cm. E destul de lung ca să protejeze solul, dar nu atât de lung încât să se culce și să mucegăiască.
În toate cazurile, tunsul de final nu se face pe grabă, într-o fereastră înghețată. Aștepți o zi uscată, cu temperaturi pozitive, pentru ca mașina să taie curat, nu să rupă.
Cum procedez eu acum, pas cu pas, cu tunsul de toamnă
M-am obișnuit să nu mai las „ultima tundere” pe o zi anume, ci să mă uit la vreme și la cum crește iarba. În general, schema mea arată cam așa, pentru o curte din zona de deal, cu ierni destul de reci.
La sfârșit de august – început de septembrie, cobor înălțimea de la 6-7 cm la aproximativ 5-5,5 cm. Gazonul încă crește bine, are timp să se refacă. În octombrie mai tai o dată la 4,5-5 cm. Ultima dată tund când văd că temperatura medie se învârte pe la 5-7 grade și creșterea s-a încetinit, cam cu 1-2 săptămâni înainte de primul îngheț serios.
Atunci reglez mașina undeva în zona de 4 cm. Nu mă uit la treaptă (3, 4 sau 5 pe roată), ci la cum arată iarba, uneori, verific cu rigla într-un colț mai retras.
Setările de înălțime la mașina de tuns, traduse în centimetri
Pe multe mașini de tuns ieftine sau medii, treptele 1-5 nu au aceeași înălțime de la un model la altul. La a mea, de exemplu, treapta 3 lasă iarba pe la 4-4,5 cm, dar asta nu înseamnă că va fi la fel și la tine.
Ce fac eu: într-o zonă mică, aproape de bordură, dau un tuns scurt pe treapta la care cred că e bine. Tai un fir de iarbă, îl pun lângă o riglă și văd clar câți centimetri are. Îmi ia cinci minute, dar scap de ghicit.
Pentru tunsul de toamnă nu ai nevoie de multe unelte, dar contează să fie puse la punct:
- mașină de tuns cu cuțitul bine ascuțit
- greblă pentru frunze și resturi
- mănuși de lucru și eventual ochelari de protecție
- prelungitor bun, dacă mașina e electrică
Încă un detaliu important: nu tund niciodată când gazonul este îmbibat cu apă sau solul e moale ca plastilina. Roțile lasă urme, iar cuțitul rupe, nu taie., foarte important, nu bag mâna la cuțit cât timp mașina este cuplată la curent sau are cheia în contact.
Greșeala pe care am tot repetat-o și ce a pățit gazonul
Greșeala mea clasică de început a fost să tratez tunsul de toamnă ca pe tunsul de vară: am tăiat în grabă, fix înainte să pornesc soba. Ori îl lăsam prea lung, ori îl „bărbieram” scurt, că nu mai aveam chef să scot mașina încă o dată.
Când l-am lăsat prea lung, iarba s-a culcat sub zăpadă și am avut zone care miroseau efectiv a mucegai când s-a topit. Când am tuns prea scurt, s-a văzut rapid: firul a devenit gălbui, solul se vedea printre fire, la scurt timp, au apărut buruieni mai rezistente decât gazonul.
La mine, semnele că am tuns prea jos au fost următoarele:
- vârfuri albicioase sau arse, ca și cum le-aș fi „ras” cu lama
- pământ vizibil printre fire, mai ales pe denivelări
- gazon moale și ofilit la câteva zile după tuns, deși a fost udat corect
Când l-am lăsat prea lung înainte de ninsori, am observat alt tablou: fire lipite de sol, zone maronii, smocuri care se luau în mână ca o pâslă. A trebuit să greblez agresiv, lucru care a rănit și mai tare gazonul, și să reînsămânțez cu amestec de iarbă nouă.
Din combinația acestor eșecuri am învățat că jumătatea de măsură, în jur de 4 cm și tăiat treptat, mă scutește de toată munca de reparație de primăvară. Nici nu arată gazonul ca pe terenul profesionist, nici nu am iarba culcată ca fânul.
Când te descurci singur și când merită să chemi pe cineva
Tunsul de toamnă, dacă ai o curte obișnuită de 200-400 mp, este treabă pe care o poți face liniștit singur, într-o după-amiază. Ai nevoie doar de puțină atenție la înălțime și de răbdare să nu lași totul în ultima zi caldă din noiembrie.
Unde are rost să chemi un specialist? Din ce am văzut prin curțile cunoscuților:
În primul rând, când ai o suprafață mare, de peste 600-800 mp, cu multe denivelări. Un peisagist sau o firmă de întreținere vine cu mașini mari, cu cuțite bune și termină repede, fără să lase urme. În al doilea rând, când în fiecare primăvară te confrunți cu mucegai de zăpadă sau goluri serioase în gazon. Acolo merită să vină cineva să se uite la sol, la drenaj și la specia de gazon.
Ca orientare de cost, în multe orașe, un tuns de gazon cu strâns frunze se învârte undeva în jur de câțiva lei pe metru pătrat, dar prețurile diferă mult în funcție de zonă și firmă. Dacă ai de tuns doar toamna și primăvara, s-ar putea ca pe termen scurt să ieși mai bine cu un vecin priceput sau cu propria mașină.
O mașină de tuns pentru grădini mici și medii pornește, în general, de pe la 400-500 de lei și poate ajunge la câteva mii, în funcție de putere și lățimea de tăiere. Nu trebuie neapărat model de top ca să poți seta o înălțime decentă de toamnă, dar contează să poți regla roțile și să ai lama ascuțită.
Întrebări frecvente
La ce înălțime tund gazonul chiar înainte să ningă?
Țintește, în general, cam 4 cm. În zone cu zăpadă multă și de durată poți coborî spre 3,5-4 cm, iar în zone cu ierni blânde merge și 4-5 cm. Important e să nu fie nici ca fânul, nici ras foarte scurt.
Mai tund gazonul iarna, dacă se încălzește afară?
Dacă solul nu e înghețat, iarba e uscată și chiar a crescut vizibil, îl poți corecta ușor. Nu îl forța însă iarna: un tuns scurt, pe sol rece, poate stresa plantele mai tare decât să le ajute.
Ce fac dacă am uitat să tund la timp toamna?
Dacă a venit deja zăpada, lasă-l în pace până la primăvară. Apoi greblează bine, tunde treptat, dacă ai goluri sau pete mucegăite, reînsămânțează local. Un specialist poate verifica și dacă nu ai și o problemă de drenaj.
Mie mi-a luat două-trei sezoane să nu mai tratez gazonul ca pe o covorărie pe care o tai „din ochi”, ci ca pe o plantă care are, totuși, niște limite. O riglă, o mașină reglată corect și puțină planificare de toamnă fac diferența dintre o curte tristă în martie și una care își revine singură, fără reparații costisitoare.
Recomandările de mai sus sunt orientative și se bazează pe experiența în grădini obișnuite din România. Fiecare gazon reacționează diferit în funcție de sol, soi și climă, iar pentru probleme persistente poți cere sfatul unui horticultor sau al unui inginer agronom.
