Primul meu măr decorativ (Malus floribunda) l-am pus după ce am văzut la o vecină cum arată curtea înflorită toată în roz, la început de mai. Nu m-am gândit la producție, ci la cum schimbă un singur pom toată grădina. În rândurile de mai jos îți povestesc cum am plantat, pas cu pas, un măr decorativ (Malus floribunda) și cum îl îngrijesc ca să arate bine an de an.
De ce am ales măr decorativ (Malus floribunda) pentru curte
Eu am vrut un pom care să nu-mi umple curtea, dar să se vadă de pe stradă. La maturitate, mărul decorativ ajunge de regulă la 3-4 metri, cu coroană rotunjită, perfect pentru grădini normale de oraș sau de sat, nu doar pentru parcuri.
M-a convins combinația de flori și fructe. Primăvara e plin de flori mici, roz sau alb-roz, iar din vară până iarna rămâne cu fructe mărunte, ca niște cireșe, foarte decorative. Fructele se pot mânca, dar sunt acrișoare, mai potrivite pentru păsări sau jeleuri, nu pentru un coș de pe masă.
În pepinieră, pomii erau în ghiveci sau cu balot de pământ, între 80 cm și 1,5 m. Orientativ, un astfel de pom costă cam între 60 și 200 de lei, în funcție de mărime și de soi, cu variații mari de la o zonă la alta. Eu am ales un exemplar de vreo metru, să nu plătesc prea mult pe transport și să-l pot manevra singur.
Am căutat un loc cu soare direct mare parte din zi. La pomii ăștia, floarea și culoarea fructelor depind mult de lumină. Dacă îi pui la umbră de casă sau de alți copaci, vor înflori mai puțin și coroana se alungește urât spre lumină.
Solul din curtea mea e argilos, destul de greu. Ca să nu am surprize cu băltirea, am făcut un test simplu: am săpat o groapă, am umplut-o cu apă și am urmărit cât stă. Dacă după câteva ore apa încă e acolo, ai nevoie de drenaj mai serios sau de ridicarea ușoară a locului în jurul pomului.
Cum a decurs, de fapt, plantarea pas cu pas
Eu am plantat mărul toamna, pe la sfârșit de octombrie, într-o zi mohorâtă, dar cu pământul încă moale. Toamna, solul e cald, plouă mai des, iar pomul are timp să-și prindă rădăcinile până la îngheț. Și primăvara devreme este o perioadă bună, cât timp mugurii nu au pornit.
Înainte să mă apuc, mi-am pregătit câteva lucruri de bază:
- lopată și cazma, pentru groapă
- o roabă de pământ bun (mraniță sau compost amestecat cu pământ de grădină)
- un țăruș de lemn și sfoară moale pentru legare
- o găleată cu apă pentru udarea de după plantare
- o foarfecă de grădină, să corectez eventualele rădăcini rupte
Am săpat groapa cam de două ori mai lată decât balotul și puțin mai adâncă. Pământul de la suprafață, mai negru și mai fertil, l-am pus separat, ca să-l folosesc primul la umplut. Pe fund am afânat puțin solul, să intre mai ușor rădăcinile tinere.
Un detaliu peste care lumea sare des: nivelul la care stă pomul. Gâtul rădăcinii, adică zona unde trunchiul se îngroașă și încep rădăcinile, trebuie să rămână la nivelul solului, nu îngropat. Eu pun pomul în groapă, îl așez, apoi verific cu o riglă sau cu coada lopeții, sprijinită pe marginea gropii.
Ca pași efectivi, la mine a arătat cam așa:
- Am înfipt țărușul în groapă, ușor lateral față de viitorul trunchi.
- Am așezat pomul, cu balotul întreg, verificând să fie drept din toate părțile.
- Am umplut groapa pe jumătate cu pământ bun, tasând ușor cu piciorul.
- Am turnat o găleată de apă, am lăsat să se așeze și apoi am completat cu pământ până la nivel.
- Am legat trunchiul de țăruș cu o sfoară moale, fără să-l strâng pe coajă.
Greșeala clasică este să pui îngrășământ chimic direct în groapă. Eu am fost tentat să fac asta, dar m-am oprit la timp. Rădăcinile tinere se pot arde ușor. Mai bine un pământ bun acum, peste un an, fertilizare ușoară la suprafață.
La final am format un mic lighean din pământ în jurul trunchiului, ca să țină apa la primele udări. Apoi am mulcit cu frunze tocate și puțin compost, pe o rază de 40-50 cm, lăsând câțiva centimetri liberi în jurul trunchiului ca să nu stea coaja umezeală permanentă.
Unde m-am înșelat la îngrijire în primii ani
Eu am subestimat primul an. Am zis că dacă a plouat, nu mai e nevoie să ud. Doar că, în verile tot mai calde, ploaia trece repede și pământul de la suprafață se usucă, iar rădăcinile noi încă sunt superficiale.
Primăvara următoare, pomul a înflorit frumos, dar în iulie frunzele au început să se îngălbenească pe vârfuri. Atunci am înțeles că un pom tânăr are nevoie de udări regulate, mai ales în primii 2 ani: o dată pe săptămână, o udare bună, nu stropit din când în când.
Altă greșeală a fost tăierea. M-am grăbit să-l „formez” și am tăiat câteva ramuri chiar după plantare. Mărul decorativ răspunde foarte bine la tăieri, dar nu în primul an, când are nevoie de frunze ca să-și facă rădăcini. Acum, primul an îl las aproape în pace, doar corectez ce e rupt sau încrucișat.
La un moment dat am ignorat și petele de pe frunze. M-am trezit prin august cu multe frunze pătate și căzute. La Malus apar des rapănul și făinarea, două boli fungice. Nu intru în rețete, dar dacă vezi frunze cu pete maronii sau albicioase care se extind, e bine să întrebi la fitofarmacie ce tratament preventiv poți folosi primăvara următoare.
Și încă un detaliu aparent mic: iarba la baza trunchiului. Am lăsat gazonul să crească până la pom, convins că arată „mai finisat”. De fapt, rădăcinile ierbii concurează pomul pentru apă. Acum păstrez un cerc mulcit, fără iarbă, în jurul lui.
Cum îngrijesc acum pomul, pe anotimpuri
Acum am un ritual mult mai clar, care îmi mănâncă surprinzător de puțin timp, dacă îl respect la sezon.
Primăvara, după ce se usucă bine solul, verific legătura de pe țăruș, să nu strângă trunchiul. Fac o tăiere ușoară doar după ce se vede unde a înghețat ceva: dau jos ramurile uscate, cele care se freacă sau cresc spre interiorul coroanei. Nu subțiez prea mult, vreau pomul plin de flori.
Tot primăvara, într-o zi răcoroasă, împrăștii în jurul coroanei un îngrășământ pentru pomi fructiferi, în doza recomandată de producător, și îl încorporez superficial. Apoi ud bine. Evit să pun ceva direct pe trunchi.
Vara, grija principală rămâne udarea. Prefer o udare serioasă, la câteva zile, decât câte puțină apă des. Stratul de mulci îmi păstrează umiditatea și îmi salvează timp. Verific din când în când frunzele, să nu apară dăunători: afide, păduchi lânoși. Dacă văd colonii serioase, încerc întâi cu un jet mai puternic de apă sau cu un săpun moale de potasiu, iar dacă nu se liniștește situația, apelez la un produs recomandat în fitofarmacie.
Toamna, după ce cad frunzele, strâng frunzele bolnave de sub pom și le scot din grădină, mai ales dacă am avut probleme cu boli fungice. Reîmprospătez mulciul, dar nu-l fac strat foarte gros, ca să nu invit șoarecii aproape de rădăcini.
Iarna nu fac mare lucru, doar verific după ninsori grele să nu fie crengi rupte. La pomii tineri, în zone cu iepuri, poți proteja trunchiul cu o plasă sau un tub special, ca să nu roadă coaja. Evit tăierile mari iarna la mărul decorativ; prefer perioada imediat după înflorire, ca să nu sacrific mugurii de floare fără rost.
Un lucru la care țin acum: soare direct cel puțin 6 ore pe zi. Dacă văd că pe măsură ce cresc alți arbori, pomul intră în umbră, mă gândesc din timp ce tai sau dacă nu cumva trebuie mutat, cât încă e relativ mic.
Când are sens să chemi un specialist și cât te costă, orientativ
La un singur măr decorativ, sincer, mare parte din treabă o poți face singur, cu puțină documentare. Dar sunt momente când un pom se „plătește” singur dacă chemi un om priceput.
Eu aș apela la un pomicultor sau la un peisagist în trei situații: dacă ai de modelat o coroană mai specială (umbrelă, spalier), dacă pomul e deja mare și are nevoie de tăieri înalte, sau dacă apar probleme serioase de sănătate și nu-ți dai seama ce boală este.
Ca orientare de cost, un pom de măr ornamental, de 1-1,5 m, poate porni cam de la 80-150 de lei în multe pepiniere. Plantarea făcută de o firmă sau de un meseriaș, cu tot cu material, poate dubla suma, în funcție de zonă și de cât e de complicat accesul în curte. O sesiune de tăieri la câțiva pomi poate porni de la câteva sute de lei.
Dacă vrei doar un singur pom în curtea ta, eu zic că merită să încerci să-l plantezi singur și eventual să chemi un specialist o dată, pentru o tăiere de formare, din care să „furi” meserie pentru anii următori.
Întrebări frecvente
Cât de mare ajunge un măr decorativ Malus floribunda?
În general ajunge la 3-5 metri înălțime, cu o coroană cam tot pe-atât de lată, în funcție de soi și portaltoi. În grădinile obișnuite, ținut sub control prin tăieri ușoare, rămâne de obicei pe la 3-4 metri.
Când e mai bine să plantez un măr decorativ?
Perioadele cele mai bune sunt toamna, din septembrie până la primele înghețuri serioase, sau primăvara devreme, înainte să pornească mugurii. Important e să poți săpa ușor în sol și să ai câteva săptămâni fără ger puternic.
E potrivit mărul decorativ pentru curți mici sau lângă casă?
Da, dacă alegi soiuri mai compacte și îi dai măcar 2,5-3 metri distanță de ziduri sau garduri. Rădăcinile nu sunt agresive ca la plop sau salcie, dar coroana are nevoie de spațiu să nu pară înghesuită.
Un singur măr ornamental bine pus poate schimba felul în care trăiești curtea, mai ales primăvara. Nu trebuie să devii pomicultor ca să te bucuri de el, ci doar să îi dai la început ce îi trebuie: loc bun, apă la timp și un pic de atenție la detalii.
Recomandările de îngrijire sunt orientative și se pot adapta în funcție de sol, climă și soi. Pentru probleme de sănătate ale pomilor sau tratamente fitosanitare, cere sfatul unui horticultor sau al unei fitofarmacii și verifică întotdeauna eticheta produselor folosite.
