Am ajuns la sunătoare arbustivă după un taluz plin de buruieni, unde nu prindea nici gazon, nici flori perene. Voiam ceva care să acopere rapid pământul, să nu ceară udat zilnic și să nu mă ruinez. Îți povestesc cum am plantat sunătoare arbustivă, cum se îngrijește corect și unde m-am păcălit eu.

De ce am ales sunătoare arbustivă pentru colțul greu al grădinii

Prima dată am văzut Hypericum calycinum (sunătoarea asta de grădină, tărcată la flori) în curtea unui prieten. Un covor verde, compact, plin de flori galbene ca niște farfurii mici., foarte important pentru mine, fără pământ la vedere.

În spatele casei aveam un taluz care se surpa ușor, unde orice plantam se usca sau era înecat de buruieni. Căutam un soi de acoperire de sol care să țină și pământul, și buruienile în frâu, dar să nu fie pretențioasă la îngrijire.

Am analizat mai multe variante: iedera (nu voiam ceva cățărător, îmi era teamă să nu se urce pe garduri și copaci), vinca (frumoasă, dar la mine zona era foarte însorită) și diverse ierburi decorative. La pepinieră, vânzătoarea mi-a zis simplu: „Dacă ai soare și vrei flori, încearcă sunătoare arbustivă. E cam de ne-oprit la întins, dar măcar nu moare ușor”. Asta m-a convins.

Orientativ, la noi în zonă (sud), am găsit ghivece mici de sunătoare arbustivă între 10 și 20 de lei bucata, în funcție de mărime și de sezon. Pentru 10-12 metri pătrați, nu e o investiție mică, dar comparativ cu ce cheltuisem deja pe gazon ratat, era rezonabil.

Cum am plantat-o, pas cu pas, și ce a mers bine

Eu am plantat sunătoare arbustivă primăvara, la final de aprilie, când solul era deja cald, dar nu bubuia încă soarele de iulie. Se poate pune, în general, și toamna, dar mie îmi place să dau plantelor un sezon întreg să se prindă.

Înainte de plantare, am curățat zona cât de bine am putut de buruieni. Nu perfect – nu aveam zile întregi la dispoziție – dar am scos tot ce era mare și cu rădăcini groase. Apoi am afânat solul cu sapa pe 15-20 cm adâncime și am amestecat puțin compost, pentru că pământul meu era cam lutos.

Pentru o zi de plantat, mie mi-au fost de ajutor câteva lucruri simple:

  • plante de sunătoare arbustivă în ghiveci mic
  • o lopățică de mână și o sapă
  • un sac de compost sau mraniță bine descompusă
  • mulci (eu am folosit scoarță de pin mărunțită)
  • stropitoare sau furtun cu cap de duș fin

Am plantat fiecare tufă la aproximativ 35-40 cm distanță, în zig-zag, ca să se acopere mai bine spațiile dintre ele pe măsură ce cresc. Groapa am făcut-o doar puțin mai mare decât ghiveciul și am avut grijă ca suprafața pământului din ghiveci să rămână la același nivel cu solul din jur, nici prea sus, nici îngropată.

După plantare, am udat bine-bine, până când solul s-a tasat ușor în jurul rădăcinilor. Abia apoi am așezat un strat subțire de mulci, de 2-3 cm, ca să țină umezeala și să mai descurajeze buruienile. Aici chiar am văzut diferența: acolo unde nu am pus mulci, terenul s-a uscat mult mai repede.

Când e mai bine să o plantezi

Din ce am văzut la mine și prin grădinile cunoscuților, cele mai sigure perioade pentru plantat sunt martie-aprilie și septembrie-octombrie, când solul e umed, dar nu înghețat, și temperaturile nu ard frunzele. Vara se poate planta doar dacă poți asigura udări regulate în primele săptămâni și un pic de umbră temporară în zilele foarte fierbinți.

Unde m-am înșelat cu îngrijirea și ce nu a mers

Greșeala mea mare a fost că m-am bazat prea mult pe reputația ei de plantă „de uitat în grădină”. Am zis: e rezistentă, lasă că se descurcă. În primul an, câteva plante din partea de sus a taluzului s-au uscat pur și simplu, pentru că nu le-am udat suficient pe caniculă.

Sunătoarea arbustivă rezistă bine la secetă abia după ce se prinde. În primul sezon, rădăcinile sunt încă aproape de suprafață, iar vântul usucă repede solul pe pante. Dacă aș lua-o de la capăt, aș organiza din start un mic program de udat la 2-3 zile în perioadele fără ploaie, măcar primele două luni.

A doua păcăleală a fost cu umbra. Am plantat câteva tufulețe și sub un brad, unde aveam pământ liber și arăta cam trist. Acolo cresc, sunt verzi, dar nu prea înfloresc. Am înțeles pe pielea mea ce înseamnă „soare sau semiumbră”: la soare plin am o mare de flori galbene, la umbră deasă am doar frunziș.

Am mai greșit și cu distanța față de gazon. Pe o margine, am pus sunătoarea prea aproape de iarbă. După doi ani, tulpinile au început să intre în gazon, iar la tuns cu mașina nu mai știam unde se termină una și începe cealaltă. A trebuit să scot câteva plante și să pun o bordură discretă pentru a le ține în loc.

Încă un lucru pe care nu l-am intuit din prima: dacă nu o tunzi din când în când, prin anii 3-4 tulpinile bătrâne se lemnifică și partea de jos rămâne mai golașă. Arată cam obosită plantația, deși pe deasupra e verde. De când i-am făcut o tăiere serioasă primăvara, la 10-15 cm de sol, și-a revenit spectaculos.

Cum întrețin acum plantația de sunătoare arbustivă, pe sezon

După câțiva ani, am ajuns la o rutină care îmi ia mai puțin timp decât să cosesc un colț de gazon, dar ține zona aranjată tot anul.

Primăvara, prin martie, când nu mai e zăpadă, strâng frunzele uscate rămase de peste iarnă dintre tufe. Dacă plantația arată prea încâlcit sau cu multe tije lemnoase, tai totul scurt, aproape ca pe lavandă. E un pic de curaj prima dată, dar din nodurile rămase ies lăstari noi, viguroși.

O dată la 1-2 ani, presar printre tufe un strat subțire de compost sau pământ de flori și îl greblez delicat, ca să nu rup rădăcinile de la suprafață. Nu e neapărat obligatoriu, dar pe solurile mai sărace ajută mult la înverzire.

Vara, ud rar, doar când vremea e foarte uscată și văd frunzele ușor lăsate. Mai important mi se pare să verific marginea plantației, pentru că tulpinile tinere pornesc în toate direcțiile. Acolo unde nu vreau să se extindă, pur și simplu tai la bază lăstarii care trec de linia imaginară pe care mi-am propus-o.

Toamna, după ce florile s-au terminat, las plantele aproape în pace. Doar tai ce iese prea mult în afară sau ce se usucă vizibil. Frunzele rămase oferă oricum un pic de protecție naturală iarna, iar planta e suficient de rezistentă la frig pentru clima din majoritatea zonelor din România.

Tăierea care chiar face diferența

Cea mai bună intervenție pe care am făcut-o a fost acea tăiere mai drastică, la câțiva ani, când plantația începea să arate bătrână. M-am temut să nu o pierd, dar a reacționat exact invers: a pornit un covor nou, dens, cu frunze mai mici și mai sănătoase. Nu e nevoie să faci asta anual, doar când vezi mult lemn gri și puțin verde la bază.

Cât mă costă, orientativ, și cât timp îmi ia

La bani, grosul a fost în primul an, la cumpărat plante. Pentru 10 metri pătrați, cu plante la 35-40 cm distanță, am avut nevoie de aproximativ 60 de bucăți, deci undeva la 600-1000 de lei, în funcție de prețul pe ghiveci și de zonă. Compostul și mulciul au mai adăugat câteva sute de lei, dar pe astea le-am folosit și în alte paturi de flori.

La timp, în ziua de plantare am muncit cam o jumătate de zi, singur, plus câțiva stropi de apă în primul sezon. Acum, întreținerea îmi ia poate o oră-două primăvara pentru toată suprafața și mici retușuri de 10 minute la câteva săptămâni, când ies în grădină oricum.

Când are rost să alegi și tu sunătoare arbustivă

După experiența mea, merită să te gândești la sunătoare arbustivă dacă ai un teren dificil, un taluz, o margine de alee sau un colț unde nu vrei să tot cosești iarbă. E potrivită pentru soluri obișnuite de grădină, chiar și ușor sărace, atât timp cât nu băltește apa.

Nu aș recomanda-o pentru spații foarte mici sau grădini extrem de riguroase, unde vrei linii perfect controlate. Se întinde repede, chiar dacă nu e agresivă ca un bambus, cere un pic de ținut în frâu. Nici la umbră adâncă, sub conifere dese, nu face mare lucru: stă verde, dar fără spectacolul de flori.

Dacă ai copii sau animale de companie, din ce am citit și văzut, nu am întâlnit probleme la atins sau la contactul normal cu planta. Ca la orice specie ornamentală, nu e o idee bună să lași câinii sau pisicile să mănânce frunziș în cantități mari, dar în joaca obișnuită prin grădină nu am avut incidente.

Întrebări frecvente

Se poate planta sunătoare arbustivă și la umbră?

La umbră deasă, sub copaci mari sau pe lângă clădiri înalte, crește frunzoasă, dar înflorește foarte puțin. Pentru flori multe are nevoie de soare direct câteva ore pe zi sau de semiumbră luminoasă.

Cât de repede se întinde sunătoarea arbustivă?

În primii 1-2 ani se mișcă mai lent, cât își face rădăcinile. Apoi, lăstarii tineri pot acoperi lejer 20-30 cm în plus pe an, în toate direcțiile, dacă solul și umiditatea îi convin.

E periculoasă pentru câini și pisici?

În mod obișnuit, nu provoacă probleme la atins sau dacă animalele trec prin ea. Nu e plantă de ronțăit, dar mici cantități ingerate accidental, la animalele sănătoase, de regulă nu ridică probleme.

Dacă ar fi să rezum toată experiența mea cu sunătoarea asta de grădină, aș spune că e genul de plantă care îți cere un pic de atenție la început, apoi lucrează pentru tine ani la rând. O alegere bună pentru cine vrea colțuri verzi și înflorite fără program permanent de grădinărit.

Recomandările de îngrijire sunt orientative și pot varia în funcție de sol, climă și expunerea din fiecare grădină. Pentru probleme specifice sau tratamente la plante, verifică eticheta produselor folosite sau cere sfatul unui horticultor ori al unui inginer agronom.