Primul meu solar a apărut în grădină într-o primăvară în care răsadurile îmi ocupaseră jumătate din casă. Devizele pentru construcții profesionale m-au cam tăiat din elan, așa că am decis să fac singur un solar simplu, dar să nu-l ia primul vânt mai serios. Mai jos povestesc exact ce am ales, cum am lucrat și unde am greșit, ca să știi la ce te înhami.
Cum am ajuns să fac singur un solar simplu și ce am stabilit de la început
La mine a început clasic: prea multe roșii, prea puțin loc pe pervaz. M-am uitat la solarii la cheie, dar prețul, chiar și pentru unul mic, sărea bine de câteva mii de lei. Așa am ajuns la varianta de bricolat acasă.
Mi-am pus de la început câteva limite. Să fie o construcție ușoară, fără fundație de beton, pe care o pot demonta dacă mă răzgândesc. Să fie suficient de înaltă cât să intru în picioare și să pot lucra, dar nu atât de mare încât să devină greu de ancorat și de acoperit.
Am ales o dimensiune aproximativă de 3 x 6 metri, înalt de cam 2 metri la coamă. Pentru o grădină de familie, e un compromis bun: ai loc de câteva rânduri de roșii, ardei, vinete și totuși nu te sperii de volum când vezi folia desfășurată în curte.
Locul l-am ales la sud-est, unde prinde soare de dimineață până după-amiaza, ferit cât de cât de vântul direct. Aici merită să pierzi o jumătate de oră cu ruleta și cu privirea pe cer, pentru că amplasarea bună te ajută mai mult decât încă un strat de folie.
Ce materiale am cumpărat și cum le-am ales, cu gândul la rezistență
Eu am mers pe structură din țeavă metalică galvanizată, curbată în arc, pentru că am vrut ceva mai solid decât țevile de PVC. Am văzut la vecini solarii din PVC îndoite sub zăpadă umedă, așa că aici n-am mai făcut economie.
Lista de bază a arătat cam așa:
- Țevi metalice pentru arcade și traverse, cu țăruși de prindere în sol
- Folie profesională pentru solar, cu protecție UV, de minimum 150 microni
- Șuruburi, coliere metalice și bandă specială de fixare pe structură
- Scânduri pentru praguri și pentru întărirea laterelor, plus ușă simplă din lemn
- Sfoară rezistentă, ruletă, bormașină, chei, cutter și mănuși de lucru
La folie, tentația mare e să iei cea mai ieftină de la raft. Am făcut și eu calculul și diferența între o folie simplă și una profesională părea mare la bucată. Dar dacă împarți costul în ani de folosință, folia bună, cu tratament UV, iese mai avantajoasă. Se pare și în felul în care se comportă la vânt și la soare.
Pe partea de costuri, orientativ, materialele pentru dimensiunea asta au ieșit în jur de 1500-2000 de lei, în funcție de prețul țevilor și al foliei. Asta, desigur, variază mult de la o zonă la alta și de la un sezon la altul, dar îți dă un ordin de mărime ca să știi dacă merită să te apuci.
Important pentru mine a fost să simt că nu „cârpesc”. Am preferat să am mai puține legume primul an, dar să pun odată o structură decentă, pe care doar să o verific și să o strâng primăvara.
Cum a decurs montajul, pas cu pas, cu tot cu surprize
În teorie, un astfel de proiect pare de o zi. În practică, cu pauze de cafea, vecini curioși și două ploi scurte, mie mi-a luat cam un weekend întreg, cu încă o persoană la întins folia. Iată cum am lucrat, în linii mari.
- Mai întâi am marcat pe teren dreptunghiul, cu țăruși și sfoară, și am verificat diagonalele, ca să fie colțurile drepte.
- Am bătut în pământ țărușii pentru arcade, la distanțe de aproximativ 1,5 metri, apoi am prins în ei țevile curbate, formând scheletul.
- Am adăugat o țeavă longitudinală pe coamă și două pe laterale, legate cu coliere, ca să nu se „joace” arcadele la vânt.
- La bază am prins scânduri pe toată lungimea, atât pentru rigidizare, cât și ca punct de fixare pentru folie.
- Abia la final am tras folia, într-o zi fără vânt, am întins-o bine și am fixat-o cu șipci și bandă, începând de la coamă spre laterale.
Un detaliu care m-a ajutat mult a fost să nu mă grăbesc la partea cu folia. Am așteptat un moment cu soare, dar fără curenți puternici, și am avut ajutor ca să o ținem bine întinsă. Dacă încerci singur, obosești repede și te trezești cu pliuri care mai târziu bat și se uzează.
Ușa am improvizat-o dintr-un cadru de lemn îmbrăcat în folie, prins pe balamale simple. Nimic sofisticat, dar suficient cât să pot intra cu roaba. La aerisire am lăsat posibilitatea să ridic câte puțin folia la capete, legată cu sfoară de structura de sus.
La final, am mai verificat încă o dată toate șuruburile și colierele. M-am învățat să strâng bine acum, pentru că ce nu strângi la montaj se va mișca tot sezonul, până când cedează ceva fix când ți-e lumea mai dragă.
Greșeala care m-a costat o folie și ce aș face altfel a doua oară
Recunosc direct: la primul solar, nu am luat în serios vântul. Structura era solidă, dar nu am ancorat bine marginile foliei. M-am bazat doar pe câteva șipci și pe pământul tasat în grabă la bază.
Prima furtună mai serioasă mi-a arătat cât de optimist am fost. Nu s-a rupt tot, dar colțurile s-au slobozit, folia a fluturat o noapte întreagă, iar a doua zi aveam deja zone întinse și zgâriate. Puteam să o mai cârpesc, dar nu mai avea aceeași rezistență.
De atunci, am schimbat două lucruri simple, dar foarte eficiente:
În primul rând, am îngropat baza foliei într-un șanț superficial, de 20-30 cm, de-a lungul laturilor, apoi am acoperit cu pământ bine tasat. Prinderea asta continuă e mult mai sigură decât câteva puncte aici-colo.
În al doilea rând, am folosit sfoară rezistentă pe exterior, dintr-o parte în alta a solarului, la 50-60 cm distanță între rânduri. Arată ca un fel de plasă peste acoperiș. Nu strânge folia excesiv, dar o ține lipită de structură și îi ia din jocul la vânt. Diferența se simte imediat.
O altă greșeală mică, dar enervantă, a fost că am tăiat folia prea aproape de margine, fără „marjă” pentru eventuale întinderi sau ajustări. Acum las mereu câțiva zeci de centimetri în plus și tai abia după ce sunt sigur că totul e bine fixat.
Când e destul ce poți face singur și când are sens ceva mai serios
Un solar din structură ușoară, fără fundație de beton, e potrivit dacă ești la început, ai grădină de familie și vrei doar să prelungești sezonul la legume. Pentru dimensiuni gen 3 x 6 metri, cu înălțime decentă, un om cu un pic de răbdare se descurcă.
Dacă însă vrei ceva mai mare, aproape cât o seră, sau locuiești într-o zonă cu vânturi foarte puternice și zăpezi grele, începi să intri în alt film. Acolo deja contează calculele de rezistență, modul în care repartizezi greutatea zăpezii și ce fel de prinderi folosești în sol.
La solariile mari sau permanente merită să te uiți la:
– posibilitatea de a face o fundație ușoară, dar serioasă, din beton
– structuri prefabricate, proiectate pentru încărcări de zăpadă
– dacă ai sau nu nevoie de avize, în funcție de zona în care stai
Chiar și la un solar mic, nu strică să ceri sfat în magazinul de bricolaj sau la cineva care are deja unul în curte. De multe, un detaliu mărunt, cum ar fi tipul de colier sau poziția unei întărituri, face diferența între „a ținut trei ani” și „l-a luat vântul la prima vijelie”.
Întreținerea e simplă: verifici la fiecare sezon colierele, strângi ce s-a slăbit, înlocuiești bucățile de folie vizibil îmbătrânite și cureți zăpada grea de pe acoperiș. Dacă faci lucrurile astea la timp, nu ai de ce să-ți fie teamă de un solar făcut în regie proprie.
Întrebări frecvente
Cât durează să construiești un solar mic, de tip hobby?
La un solar de aproximativ 3 x 6 metri, dacă ai materialele pregătite, de regulă îți trebuie un weekend. Prima zi pentru structură, a doua pentru folie, ușă și mici ajustări, ideal cu încă o persoană la întins folia.
Cât costă, orientativ, materialele pentru un solar de dimensiune medie?
Pentru un solar de grădină, cu structură metalică și folie bună, poți ajunge, în general, la 1500-2500 de lei numai pe materiale. Suma depinde mult de prețul țevilor, tipul de folie ales și de zona din țară.
Ai nevoie de autorizație pentru un astfel de solar în curte?
La solarii ușoare, fără fundație de beton, în multe localități nu se cere autorizație. Dacă însă vrei o construcție mare, fixată serios în sol, cel mai sigur este să verifici la primăria de care aparții înainte să te apuci.
Ce am învățat eu din toată povestea asta e că un solar nu trebuie să arate ca într-un catalog ca să-și facă treaba. Contează mai mult cum stă în vânt, cum îl îngrijești și cât de bine îți cunoști grădina. Restul se poate ajusta din șuruburi, sfoară și un pic de răbdare.
Acest articol are rol informativ. Pentru lucrări care presupun autorizații, construcții mari sau modificări structurale, consultă un specialist sau primăria de care aparții.
